Postarea e inspirată de căldură şi de faptul că Raluca m-a lăsat singur acasă şi s-a dus să caute caniculă de dat la televizor. Nu că n-ar fi găsit-o şi în curte…
În fine, dacă tot am rămas singur acasă m-am gândit să-mi fac de cap şi să invit nişte prieteni la grătar. Iată invitaţii, în ordinea apariţiei:
De start:
Ne-am cam bronzat.
Danielle. L-a lăsat mama lui să-l învăţ despre grătare. Bere am băut doar eu.
Un pic de cotlet, că mama n-a crescut manechine.
Ardei, oţet balsamic, usturoi, ulei de măsline, rozmarin,sare, zahăr, poza într-o parte. Eh.
Vedetele. Pentru cei ale căror mame au crescut manechine. Reţeta e undeva sub poză.
Marinata pentru frigăruile din piept de pui e simplă. Trebuie să fie dulce dar acidă şi aromată după plăcerea voastră. Eu am găsit nişte miere polifloră zaharisită pe fundul unui borcan. Am pus peste ea două linguri de sos de prune cumpărat de la poporul chinez prieten, patru linguri de sos de soia, trei linguri de oţet balsamic, două linguri de ulei de măsline, nişte frunze de rozmarin şi o cană de apă. Am pus capacul borcanului şi am agitat până s-a topit mierea apoi am turnat zeama asta peste fâşiile de piept de pui. Am acoperit caserola şi am lăsat-o la frigider trei ore apoi am tras câte o rămurică de rozmarin prin fiecare bucată de piept (după ce s-a terminat rozmarinul am folosit nişte frigărui pe care am mai pus cîte un arpagic murat de la Luca şi câte un căţel de usturoi. Şi câte o bucăţică de roşie, mai mult pentru culoare. Aş fi pus roşii cherry întregi dar să dau 9 lei pe un kilogram de roşii în toiul verii mi se pare batjocoritor la adresa milioanelor de oameni care suferă de foame). Rezultatul: nişte frigărui fragede, aromate, echilibrate ca gust. Poate par puţin fiţoase dar nu sunt. Am folosit arome simple şi în fond, trebuie să te mai şi răsfeţi din când în când.
