Innuenda mi-a trimis o leapşă care se prezintă sub forma unui interviu cu zece întrebări. Cele mai multe sunt morbide, aşa că nu le pot trata decât cu maximă veselie, aşa cum ne învaţă Dionisos să tratăm viaţa şi moartea:
1. Ce îţi place să faci atât de mult, încât ai plăti pentru asta?
Îmi place să ofer plăcere, şi pentru asta sunt plătit.
2. Dacă ai afla astăzi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
Se zice : pe cine ai face începând de mâine.
3. Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?
Având în vedere faptul că acum nu fac nimic, da, absolut.
4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
Azi se împlinesc zece ani de la orgia care a dus la moartea satirului. Jenna Jamieson va aprinde torţa comemorativă.
5. Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?
Unde dracu' întârzie?
6. Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine?
Află, bând paharul,
Mic, dar venerabil,
Că nu-i vin Cotnarul,
Ci soare potabil.
Păstorel
7. Când erai mic ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
Alain Delon
8. Ce ai face dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
M-aş face Alain Delon.
9. Ce ai vrea să le spuna copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?
Bunicul vostru a fost Alain Delon
10. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt trei întrebări pe care ţi le-ai adresa?
Domnule Alain Delon, câţi artişti cântă cu dumneavoastră azi?
Deci sunteţi dumneavoastră, Adrian Despot şi Jean Paul Belmondo?
Deci câţi vei fi pe scenă?
Hahaha, eşti dus micuţule!:))) Şi ai şi o obsesie cu Alain Delon-ul ăla, care mie nu mi-a plăcut nici ca haină, nici ca bărbat. (deşi, recunosc, după ce s-a grizonat a devenit un bărbat mult mai interesant). Totuşi, e puţin prea fin pentru gusturile mele. Îmi place mai viril.:))
Cât despre treaba cu oferit plăcere, ideea era să plăteşti tu pe alţii pentru asta.:D
innu, ce te aştepţi de la un satir? (şi alain delon mi-a venit pe loc, putea fi van damme. sau coelho, dar n-a fost să fie :-)) )
:)) Van Damme mi-a încălzit mintea de adolescentă.:) Dimpreună cu Stalone în Cobra.
Off topic: când am fost în Cluj, am mâncat la Mallul ăla al vostru imens, pe un singur nivel, la o cafenea (Cafe del Sol parcă), o prăjitură la care mi-a rămas gândul. Îi zicea tort Marlenka, reţetă armenească. Poate faci rost de reţeta aceea a casei. Poate ai pile. Ştii despre ce vorbesc?:)
innu, ştiu că ispiteşti un om cu grave probleme de volum :-))
n-am idee, nu prea mănânc prăjituri şi nici după mall nu ma omor. dacă-i pe un singur nivel, e pollus. o să cercetez :-)
:)) Grave probleme pe naiba, te alinţi!
Nici eu nu prea mănânc prăjituri, dar nu pentru că nu-mi plac:))
Oricum, despre Pollus e vorba, mi-am adus aminte când ai spus. Iar cafeneaua este una micuţă, deschisă, în faţa unui spaţiu destinat copiilor. Pe masă aveau "călăreţi" din plastic care promovau tortul Marlenka, după o reţetă originală armenească.
A fost orgasmică experienţa, crede-mă. Numai îngheţata italienească de zahăr ars, numită Crocangelo sau cea de prune uscate cu scorţişoară, zisă Casa di Luigi, m-au mai trimis aşa, direct în Nirvana.:)
orgasmică, zici. mă tem că nu pot concura cu aşa ceva. :-))
cât despre alint, atât mi-a mai rămas, la 104 kg.(mamă, ce-am mai alergat şi azi…)
:)) Lasă, că nu le arăţi. Şi le dai tu jos încet. Disperarea nu-i bună că îţi obsesionează interdicţiile culinare:)