Am văzut acum câteva zile la Manole o poveste cu afumătură şi fasole. Am simţit nevoia să-i dau replica. Pozele sunt mai jos. Mâncarea a ieşit chiar mai bună decât se vede pe ecran. Nici nu vreau să mă gândesc la asta, că am auzit că gânditul îngraşă.
Totul a început de aici, de la fasole, ciolan, ceapă, ardei iuţi fără care nu-i bine în lume, cimbru, morcovi şi roşii de la mama.
Mai întâi am fiert ciolanul, bul-bul, bul-bul, cu foi de dafin, piper negru boabe şi cimbru aproape uscat.
Morcovii cei fragezi, suculenţi, au trecut sub cuţit. Aproape că am putut vedea vitaminele. Ori poate mi s-a părut, de la mirosul împrăştiat în bucătărie de mişcările iuţi ale lamei.
În seminţe şi vinişoare stau vraja, aroma şi focul ardeilor iuţi. Cine nu crede, să închidă ochii şi să încerce.
Gust de roşii, pieliţă subţire, aromată, comestibilă. Nimic mai simplu, nimic mai rustic. Nu-i nevoie de bulion, nu-i nevoie de pastă de roşii.
Mai dulce, mai blândă decât ceapa albă. O scorpie mai uşor de ţinut în frâu.
Seminţe de chimin. Ulei de măsline încins. Aromă subtilă eliberată brusc. Sunt şi eu un soi de parfumier.
Un pic de odihnă după saună n-a stricat pe nimeni. Cinci minute, să se răcorească după fiert, înainte de a desprinde carnea de pe os.
Cimbru. Coafura rezistă. Iar saună, de data asta toată lumea bună, adică morcovii, ceapa, ardeii iuţi şi roşiile. 
Între timp, din ciolan a rămas doar partea folositoare, care va însoţi degrabă legumele în oală, cu cinci minute înainte ca boabele de fasole (din conservă) fierte şi limpezite să urmeze calea cea drept rânduită.
Apoi, după deliberări comune, 
După ce s-au cunoscut cu toatele în oală…
…au hotărât să ne dea şi nouă din prieteşugul în care s-au prins. Ceea ce vă dorim şi vouă.
mie link-ul asta nu mi-a parvenit…hmmm, azi cineva m-a vizitat de aici si asa am vazut!
Frumoasa replica! Pe masura maestrului! :)
Manole, mulțumesc, mă bucur că a ajuns în cele din urmă la tine:-)