O să le iau pe rând: în această seară am văzut o ştire despre cipul biometric, pe Antena1. Ştirea era făcută la mişto, ceea ce m-a făcut să-mi reamintesc de ce detest felul în care se fac ştirile azi. Tonul ştirii era următorul: habotnicii cred că Satana se ascunde în cipul biometric, oamenii sunt înguşti. Apoi clasica reţetă, aceea cu o părere pro, o părere contra, să dea o haină de seriozitate ştirii. Prea târziu, cipul biometric fusese pus deja din start în aceeaşi oală cu strigoii, Dracula şi fata pădurii. Ceea ce e destul de grav, pentru că media participă la bagatelizarea unui subiect foarte serios: posibilitatea ca un om să fie urmărit pas cu pas pe planeta asta, ca acelui om să-i fie monitorizate cumpărăturile, deplasările, cheltuielile, starea materială şi cea de sănătate, nivelul de plată a impozitelor şi taxelor, practic toate detaliile de care e nevoie pentru a putea trasa nişte şabloane comportamentale şi în ultimă instanţă pentru a putea exercita un anume control asupra minţii acelui om. Eu aşa aş îndrăzni să decodific noţiunea de fiară despre care vorbesc în zilele acestea călugării. Şi pentru că am ajuns la ei, apreciez negativ faptul că Biserica Ortodoxă Română lasă în seama unor călugări crucea stârnirii acestei dezbateri, fără să se implice, decât la nivel de PR, adică noi solicităm să ni se comunice dacă cipul biometric poate face atingere libertăţilor şi drepturilor omului. Cu alte cuvinte, Biserica în care (după cum rezultă din sondaje) poporul e foarte încrezător, se trage pe curu-i gras şi înveşmântat în haine scumpe şi-i lasă pe alţii să ia ouăle-n cap. O atitudine ipocrită, cu atât mai mult cu cât aceeaşi Biserică şite să se pronunţe în campaniile electorale pro sau contra un candidat ori altul, cu atât mai mult cu cât Biserica are mijloacele prin care poate porni şi găzdui o dezbatere publică. Dar nu, una ca asta nu se va întâmpla atâta timp cât Biserica va fi aservită statului, puterii în particular, indiferent de cum se numeşte puterea asta, atâta timp cât Biserica vrea doar arginţi şi porci pentru popi şi multă…sănătate pentru pulime.
Problema a doua: urmăresc la TVR o emisiune despre taxa de mediu. Sulfina Barbu nu spune nimic, Bogdan Niculescu Duvăz vorbeşte mult şi când uită că şi-a propus să nu spună nimic spune tâmpenii de genul toţi românii ar trebui să cumpere Dacia, un tânăr avocat pe numele Biriş spune că persoana care a adus maşini second hand şi a rămas cu ele pe cap trebuia să-şi asume riscul şi să se informeze înainte de a face mişcarea, uitând că taxa triplată a venit peste noapte şi în puţinele zile de graţie ghişeele au fost închise. Mai e în emisiune şi domnul Stroe de la Dacia, singurul care pare că are capul pe umeri, dar care nu face altceva decât să apere interesele angajatorului său francez. Şi mi-o tot dau cu principiul poluatorul plăteşte fără să spună cine-i va pune la plată pe posesorii de maşini româneşti mai vechi de 20 de ani (peste un milion) care încă mai circulă cu rablele, cine va pune la plată hardughiile poreclite mijloace de transport în comun care-s ale statului ori ale firmelor private şi care nu te lasă să respiri pe stradă (m-am înecat azi de nenumărate ori în jumătate de oră de mers pe jos).
În fine, greaţa. Greaţa mi se trage de la cele de mai sus dar şi de la o întâmplare la care am luat parte azi când m-am dus la Electrica să plătesc o factură restantă. De fapt, povestea a început ieri, când am intrat în sediul unei bănci să plătesc factura curentă. Pe factură mai aveam un sold restant de 20 şi ceva de lei, sold despre care nu fusesem informat (sunt chiriaş destul de prospăt şi proprietarul a omis să-mi dea o factură). Banca nu mi-a putut încasa şi restanţa aşa că m-am prezentat la ghişeul societăţii de distribuţie. O tanti care s-a născut cu mult înaintea apariţiei primului ordinator (deci ar fi trebuit să audă că există aşa ceva şi că respectivul ceva a evoluat între timp) m-a căutat cam zece minute printre alţi oameni, ba după nume, ba după adresă, ba după data facturării, ba după ADN şi ARN. M-a găsit în cele din urmă (cei din spatele meu tropăiau deja a revoltă şi nerăbdare) şi mi-a spus că am două facturi restante. Eu zic mă scuzaţi, de când?, Una pe Decembrie şi una pe Ianuarie, zice tanti. Păi cea pe Ianuarie am plătit-o iari l abancă, am chitanţa. Şi atunci ce plătiţi? Ăăă restanţa?!? Şi pe cealaltă n-o plătiţi? WTF, io cu cine vorbesc(în gînd, că-s cuviincios)? Păi n-am plătit-o ieri, cum o s-o plătesc de două ori? Păi nu, că pe când vin banii de la bancă vi se pun în cont şi o să aveţi pentru data viitoare Serios? Adică să plătesc un consum ipotetic cu nişte bani foarte reali? Simţeam că o pierd, aşa că nu am insistat, mi-am luat chitanţa pentru banii încasaţi pe restanţă şi am plecat. Mi s-a părut că ar fi inutil să-i explic doamnei tanti că dacă eu aş muri peste două ore, aş fi fost în pagubă cu 75 de lei de care altfel aş fi putu să merg la un film în Mall în cele două ore, împreună cu iubita şi cu încă un prieten, la alegerea voastră.
