Derapajele înspre o bucată-două de cârnaţi ori spre o caserolă de piftie (mulţumesc domnului Mircea) trebuie să rămână doar atât, nişte derapaje! Umil şi plin de pocăinţă mărturisesc: am mâncat colesterol în timpul curei de slăbire. Drept pedeapsă pentru trupul slab (dar gras) pe care-l port, îi voi servi câteva porţii de ciorbă subţire făcută pe legume, dintre care varza-i cea mai multă. Carne? Nici măcar cât să-mi amintesc că la un moment dat în istorie, strămoşii au renunţat la a mai fi vânat şi au devenit vânător. Iată, aşadar, ciorba simplă în doi timpi şi trei mişcări:
Mai întâi se pune o oală cu apă la fiert. În apă, sare şi un păhăruţ de oţet balsamic sau oţet din mere.
Când fierbe apa, se aruncă într-însa legumele: o varză mică făcută fideluţă, o jumătate de gulie, doi morcovi şi nişte tulpini de ţelină, toate tăiate în rondele subţiri.
Pentru iluzia consistenţei, se face un maglavais dintr-un ou, o lingură de griş, una de făină albă, puţină sare şi oarece buruieni cu aromă plăcută (eu am pus tarhon). Se amestecă bine de tot şi se lasă să cadă în ciorbă, linguriţă după linguriţă (de pe vârf doar şi numai după ce au fiert legumele)
Se poate să nu vi se pară prea atractivă ciorba asta. Mă rog, gustul nu-i rău dar…
