Îmi amintesc că am văzut o ecranizare a romanului „Mizerabilii” în care Jean Valjean era jucat de Jean Gabin. După mintea mea, actorul a fost mult mai mare decât personajul (să recunoaştem, Jean Valjean nu e Hamlet) şi de aceea găsesc ironic faptul că puţini îşi amintesc de Jean Gabin, în vreme ce mulţi (dintre cei care ştiu a scrie şi a citi) îşi amintesc de Jean Valjean ori cred că ştiu cine e el, chiar dacă nu au auzit în viaţa lor de Victor Hugo sau de „Les misérables”. În fine, nu voi insista asupra lui Valjean, nici măcar asupra biografiei lui Victor Hugo, ba mai mult, nu voi aduce în faţa voastră nici măcar unul dintre episoadele anecdotice la care a luat parte marele scriitor. Nu, pentru că azi sunt serios ca un blocaj renal, deoarece am pus mâna de dimineaţă pe un volum intitulat „Cugetări”, volum apărut în anul 1982 la editura Albatros. Cugetările au fost extrase din opera lui victor Hugo dar şi din discursurile pe care le-a ţinut în diferite ocazii. Iată câteva dintre gândurile sale:
Despre iubire
„Când începe iubirea, raţiunea intră în panică”
„A pierde iubirea e uneori la fel de grav ca a-ţi pierde sufletul.”
„Iubirea nu se opreşte la jumătate de drum, ori te pierde, ori te mântuie.”
Despre adevăr
„Însuşirea adevărului este că nu face niciodată excese.” „Cele mai frumoase adevăruri sunt cele simple.”
Despre ştiinţă
„Fiecare copil care învaţă este un om pe care-l salvezi.”
„A învăţa pe altul să citească înseamnă să aprinzi focul.”
Aş putea s-o ţin tot aşa dar mi-e că vouă nu v-ar mai rămâne nimic de făcut. Hai, fuga la bibliotecă.
