Cartea de pe budă(15): Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorba

Nikos Kazantzakis s-a născut în secolul 19 în Heraklion, Creta. Gheorghios Zorbas, cel care avea să-i devină prieten şi sursă de inspiraţie pentru personajul Alexis Zorba, s-a născut în Halkidiki tot cam pe atunci. Viaţa domnului Kazantzakis pe acest tărâm a durat 74 de ani, a lui Zorbas doar 71 dar viaţa lui Zorba, începută în anul 1946, nu pare că ar vrea să se sfârşească, şi asta nu poate decât să mă mulţumească (mă bucur pentru generaţiile care vin).
Cartea e o expediţie între ying şi yang, între alb şi negru, rugos şi păstos (nu ştiu de unde mi-a venit asta), dulce şi amar. Ca orice scriere atinsă de geniu, şi aceasta are darul de a-ţi umple mintea cu întrebări, cele mai frecvente fiind ce e rău? şi ce e bine?. Oare cum e mai bine? Să trăieşti pentru azi, că poate nu apuci ziua de mâine ori să te pregăteşti azi în aşa fel încât ziua de mâine să te găsească mai sus cu o treaptă,mai aproape de cer? Eu sunt lămurit în legătură cu răspunsul la ultima întrebare dar nu vreau să influenţez pe nimeni, e o întrebare la care se răspunde individual şi nu poţi să trişezi nici măcar cu cartea deschisă-n faţă. Vă poftesc să puneţi mâna pe cartea asta şi s-o mai răsfoiţi din când în când. Şi dacă vă ajunge-n preajmă filmul, nu-l daţi pe un buletin de ştiri sau pe o superproducţie din zilele noastre. E cel puţin la fel de valoros ca opera literară care l-a inspirat iar Anthony Quinn e cel mai grec dintre toţi mexicanii majestăţii sale.