Învăţătoarea lui Bulă intră în clasă şi salută frumos:
-Bună ziua copii.
Copiii se ridică în picioare şi răspund şi ei la fel de frumos:
-Bună ziua…mea.
Azi aşa, mâine aşa, bună ziua mea, bună ziua mea, până într-o zi când Bulă a chiulit şi nu s-a prezentat la şcoală. În loc de bună ziua mea, învăţătoarea aude un bună ziua mai curat şi mai cristalin decât orice alt salut de şoim al patriei pe cale să devină pionier. Se prinde ea că undeva-i o bubă, că doar nu de proastă a ajuns învăţătoare. Prin urmare, le cere copiilor ca a doua zi, când salută, să nu-i răspundă niciunul. Vine şi a doua zi, toată clasa prezentă, copii cu feţe zâmbitoare şi bujori în obrăjori, învăţătoarea zâmbitoare şi ea:
-Bună ziua copii.
Bulă se ridică singur în picioare şi strigă din toţi plămânii lui de disident în formare:
-Du-te-n pu!@ mea!
Bună ziua mea! le adresez şi le urez astăzi guvernanţilor României, care au mai lăsat să treacă o zi de lucru fără să facă nimic constructiv pentru ţara asta. Ei o ţin pe-a lor: schimbăm, reformăm, punem ministru nou. Criză? Aaa, parcă era ceva şi în sensul ăsta. Ce era mă? Aaa, da, tre' să facem să fie bine pentru toată lumea.
Săptămâna asta mă lupt cu un curs de economie internaţională care nu a mai fost actualizat din anul 2003. De atunci şi până acum au trecut cinci ani bătuţi pe muchie, lumea s-a schimbat, România a intrat în UE şi funcţionează după principii noi (cel puţin teoretic), întreaga economie mondială gâfîie şi s-a umplut de pete pe obraz pentru că a funcţionat pe principiile pe care le învăţ eu azi şi din care voi da examen joi dar şcolii care mi-a dat cursul ăsta nu pare să-i pese de toate astea. Lucru care se înscrie perfect în spiritul românesc atât de bine descris de Hristo Stoicikov (ce ne-am mai supărat pe el) printr-un singur cuvânt: mămăliciki. Da, ne trezim mereu că suntem în spatele câinelui care aleargă în spatele mânzului care-i legat în spatele căruţei.
Citesc la Maria şi la Lilişor că azi, 19 Ianuarie 2009 e ziua cea mai mohorâtă din istoria cunoscută a omenirii. O fi. Cică e o deprimare pe planetă cum nu s-a mai văzut. Vedem mâine câţi trecem cu bine noaptea. Până atunci, să auzim de bine. Vă las mai jos o poză cu ziua mea de azi.
