Are we human, or are we dancer?

M-am trezit pe la ora trei cu refrenul celor de la The Killers în cap. Am adormit la loc şi m-am trezit la ora şase cu acelaşi refren în minte. La ora şapte m-am ridicat în capul oaselor pentru a-mi putea vedea mai bine gândurile. Văzute în lumina mohorâtă a unei dimineţi ceţoase, gândurile mele nu arată prea grozav. Spre exemplu, mă tot gândesc la imaginile văzute acum două seri la Sinteza zilei: un grup de revoluţionari (folosesc ghilimelele pentru că eu nu cred în revoluţia română) l-au adus pe Nicu Ceauşescu în studioul TVR. El, speriat ca un animal hăituit, încerca să-şi ţină firea. Ei, ca nişte animale de pradă, aruncau spre fiul dictatorului săgeţi înmuiate-n acuzaţii. Am reţinut foarte clar una dintre replicile generalului Cico Dumitrescu: noi suntem oameni umani, o să-i asigurăm o judecată dreaptă. Aşa s-a şi întâmplat, dacă mai ţine minte cineva. Revăd sau rememorez evenimentele din 1989 şi mi se solidifică în minte concluzia că oamenii nu prea sunt umani.

Oameni umani am văzut în aceeaşi seară la tv, în timp ce se călcau în picioare pentru cotlet de porc, cu preţ redus. Babe şi copii se împingeau de parcă ar fi venit zilele din urmă. Mai ştii, poate chiar au venit zilele din urmă şi Necuratul râde undeva într-un colţ de hypermarket după ce i-a făcut pe creştini să se omoare pentru o bucată de carne. Mă întreb tot mai des dacă-s pregătit pentru vremuri grele, dacă nu cumva traiul îndestulat din ultima vreme m-a alienat, m-a făcut să uit că viaţa-i o luptă şi că trebuie să fii mereu pregătit pentru momentul în care unul din specia ta sau din altă specie, va vrea locul tău sub soare, bucata ta de cotlet. Educaţia profund creştină dată de mama şi educaţia de inspiraţie spartană dată de tata (care m-a şi altoit de nenumărate ori, probabil tocmai ca să văd că există pe lume şi durere) se bat cap în cap, în capul meu. Cred că se apropie vremea în care va trebui să alegem ce vrem să fim: iepuri sau lupi. Eu unul prefer să fiu lup, vă spun drept. Poate un lup uman, mai uman decât oamenii umani pe care-i tot văd în jur în ultima vreme, dar un lup cu colţii încă bine fixaţi în alveole.