Veseli-ti-i gazdă?

Anul ăsta nu am împodobit bradul. Ni s-a părut că ar fi deplasat să împodobim un brad pe care să-l lăsăm singur în casa goală pentru două săptămâni. În fond, suntem refugiaţi pe la părinţi, şi unii şi ceilalţi au avut grija asta iar noi am avut ocazia să lăsăm un brad să trăiască alături de fraţii lui, cu rădăcinile înfipte în izvorul cu apă plată al fraţilor Micula (ştiu, e o glumă prostă dar ei au început, când au spus că ăsta-i motivul pentru care coniferele sunt mereu verzi). Aşa cum spune şi Maria, familia e aceeaşi, cu sau fără brad. Crăciunul e acelaşi, cu sau fără brad, cu zăpadă sau fără, cu cârnaţi de porc sau friptură de curcan, cu sarmale cu carne ori doar cu păsat şi ciuperci. Crăciunul nu ar fi acelaşi dacă ar lipsi colindătorii, cei care-i poartă spiritul în glasurile lor, care poartă tradiţia în traistele petrecute peste umeri şi cântecele sfinte trezite la viaţă an după an.

Ne-am petrecut noaptea trecută în casa părinţilor Ralucăi, în Băiaţa de sub Codru. Îmi place mult locul acesta, e un amestec dulce de deal, câmpie şi codru secular (bunicul meu din partea mamei lucra aici la pădure, în urmă cu 60-70 de ani) iar oamenii ţin la tradiţiile lor. Colindătorii au venit până la ora patru, ultimul grup fiind format din peste treizeci de oameni. Mere, nuci, portocale (intrate mai nou în tradiţie), prăjituri, sucuri şi ciocolată pentru cei mici, câte un pahar de vin (extraordinar vin a făcut tatăl Ralucăi, alb-gălbui, zglobiu, uşor acidulat, purificator şi răcoritor, poţi să bei o vadră înainte de a-ţi da seama că ai uitat cum se merge) pentru cei mari. Ăsta-i Crăciunul, o veste bună pe care o auzi de sute de ori de la sute de oameni diferiţi, într-un interval scurt de timp. Pe mine mă remontează, îmi tonifiază conştiinţa, mă apropie de starea de optimism de care am nevoie pentru a trece peste mâine, mă bucură peste măsură. Sarmalele, varza acră, cozonacii, cârnaţii afumaţi, toba, haioşele, covrigeii, sloiul, chiftelele, caltaboşii şi şunca sunt doar detalii. Suculente, absolut delicioase, ucigător de gustoase dar, vai, atât de neînsemnate în comparaţie cu colindătorii. Sper că aţi avut parte de ei anul acesta. Crăciun fericit!