Urare. Pe scurt

Anul trecut am făcut eu cozonacii. S-ar putea să fi ajuns prea târziu pentru a-i frământa pe cei de anul ăsta. Nu-i o tragedie, pun prinsoare că-i destul loc şi pentru mine în jurul maşinii de gătit, mai ales că vom petrece Crăciunul în două case, cea a părinţilor mei şi cea a părinţilor Ralucăi. Dacă îmi voi găsi aparatul foto, vă voi arăta şi vouă isprăvile-mi culinare. Dacă nu, nu. Ştiu că mulţi dintre voi o lasă mai moale cu blogurile în perioada aceasta, eu unul nu cred că o voi face, în fond sunt înconjurat de internet şi calculatoare şi nu cred că mă voi putea abţine. Fie că veţi fi în zonă, fie că nu, vă urez acum, în clipa asta: Crăciun fericit dragii mei, să ne auzim (citim) cu bine după. Pentru sănătatea voastră, evitaţi excesul de…bla bla bla,ştiţi voi.