Plânge vaCA CAre râde

Nişte oameni care au vaci s-au supărat şi protestează în vama Borş. Şi cred că şi în vama Petea. Baiul mărturisit de ei e următorul: oamenii răi aduc în fiecare zi mii de litri de lapte din Ungaria. Ai noştri ar vrea să nu mai aducă. Normal. Laptele din Ungaria e mai ieftin decât cel românesc. Asta face ca procesatorii să le ofere producătorilor preţuri şi mai mici decât cele pe care le ofereau şi care erau oricum jenante.Ceea ce înseamnă că producătorii trebuie să transforme vaca din sursă de lapte în sursă de filet mignon. Trist şi pentru vacă şi pentru producător.

Şi mai trist e faptul că mentalitatea ţăranului român nu pare să fi evoluat din 1907 până azi. Argumentul pe care-l scoteau din buzunar în faţa camerei era: „apoi domnucă, îi mai bun laptile de la ii decât ăsta a nost’?” Ei săracii nu au înţeles că în lumea asta nu contează dacă eşti mai bun ci dacă eşti mai tare. Ori dacă eşti mai mulţi ţărani răzleţi, nu poţi fi mai tare decât o unul care produce 3 milioane de litri de lapte, un milion de litri de iaurt, trei sute de mii de kilograme de smântână şi o sută de măji de brânză în fiecare zi. Văd şi ei cu ochii lor că peştele cel mare îi înghite pe toţi pe rând dar nu sunt capabili să înţeleagă că o sută de vaci sunt o cireadă doar dacă-s împreună, nu răsfirate prin curţile gospodarilor.

Agricultorul spaniol a înţeles greu consumismul şi rigorile lui, pescarul italian s-a adaptat foarte greu la piaţa de azi, crescătorul român de vite nu vrea să citească ziarul, nu vrea să se uite la televizor, nu întreabă decât retoric „apoi îi mai bun laptile lor decât a nost’?”. Ştiu că-i greu să trăieşti în România şi că lucrurile se mişcă încet şi că statul îşi bate joc de tine mai ales dacă eşti un amărât, dar mai ştiu că mai mulţi pot face mai bine decât unul singur, ştiu că există posibilitatea asocierii, că poţi să faci ferme (nedrept sunt numiţi fermieri ţăranii care stau în frig azi, ei nu au ferme, au nişte gospodării, mai mari sau mai mici), depozite, staţii de prelucrare care să deservească grupuri de ferme, spaţii de desfacere care să deservească staţiile de prelucrare, toate astea oferindu-le asociaţilor o oarecare independenţă şi, cu siguranţă, mult mai multă putere decât au azi. Dacă nu vor învăţa lecţia asocierii, românii vor ieşi la fel de zadarnic şi la anu’, vor bate zadarnic cu ouă cisternele cu lapte unguresc ori polonez, vor plânge în zadar lângă vaca tot mai flămândă, tot mai aproape de abator.

Tweet