Mașina timpului e cu scris, nu cu mecanică

Am văzut cândva un film cu un bănuţ care-i transporta pe oameni dintr-un timp în altul la o simplă atingere, ba pe cei mai sensibili, la simpla vedere a acestuia. O fantezie, desigur.

Chiftele cu tot felu'

Când o să cresc mare, o să-mi dau doctoratul din chiftele. Sau măcar din mâncatul lor.

Mic dejun cu quesadilla?

Bună, trebuie să vorbim. De obicei, după asta urmează niște vești proaste.

Risotto cu pancetta și busuioc

Ieri am făcut un risotto, fără alt motiv decât acela că aveam un litru de supă făcută pe un pui de casă, de la mama, pe care nu știam la ce altceva să o folosesc.

Angajez spălător de vase. Sau cumpăr mașină de spălat.

Dacă ai un restaurant, ai nevoie și de una și de alta.

Paste și Bucătăria pentru toți la 10 ani

Revista Bucătăria pentru toți a împlinit zece ani de la prima apariție, zece ani de viață, de rețete, de povești despre mâncare. Ocazie cu care-i felicit.

Nu suntem acasă, am plecat acasă.

no entries found

Familie mare, ne adună mai greu, dar ne adunăm. Până pe la Bobotează vom face excursii, pe de o parte pentru că ne place, pe de altă parte pentru că doar aşa ne putem vedea cu toţii, bunici (care mai trăiesc), părinţi, fraţi, nepoţi. E bine şi sunt mulţumit că, în ciuda micilor piedici pe care ni le pune viaţa, putem să ne adunăm, că avem încă rădăcina spre care ne putem întoarce pentru a ne încărca cu bucurie şi energie. Vom aveanevoie de ele, pentru că, ştiu sigur, avem în faţă ape mai puţin line, drumuri mai puţin drepte. Nu vă vorbesc mai mult azi, o să vă arăt doar câteva poze făcute pe drumul spre casă. Am zăpăcit-o pe Raluca să-mi facă şi ea câteva, din mersul maşinii. Pe mâine, ori pe mai târziu.

Pe aici ne-a fost drumul…
spre_casa_001.jpg

…pe lângă străjeri.
spre_casa_004.jpg

Am mâncat kilometru după kilometru…

spre_casa_008.jpg

Pe sub cerul lui Decembrie

spre_casa_006.jpg

Că veni vorba de mâncare, cum cobori Mesteacănul spre Valea Chioarului, pe stânga, poţi să opreşti aici:
spre_casa_005.jpg

Nu vă aşteptaţi la o pensiune de tip austriac (deşi ar putea să devină, dacă Vio, pe care nu-l cunosc, ar avea puţină deschidere), puteţi însă să vă aşteptaţi la o plăcintă creaţă cum nu s-a pomenit, umplută cu brânză de vaci ori de oaie, cu urdă şi mărar ori cu şuncă şi caş. Cea cu măr e preferata mea atât de fină şi de parfumată (aluatul subţire şi molcuţ, merele cu scorţişoară şi zahăr) încât chiar şi fără sos de vanilie alături se poate ţine făloasă lângă apfelstrudelul austriac.
spre_casa_xxx.jpg

Pe lângă plăcintă, Vio ăsta mai are o calitate: e un om hotărât şi cu principii.
spre_casa_003.jpg

În fine, dacă rataţi intrarea la Vio, puteţi încerca la Sandu, câţiva kilometri mai jos. Au şi acolo plăcintă creaţă, probabil foarte bună, că doar Ţara Chioarului e ţara plăcintei creţe. Cât despre faptul că la doi paşi de Sandu e cimitirul, ei bine, asta nu pare să-i afecteze feng shui-ul, altfel nu era plină parcarea din faţa casei. Sandu n-are poză, am trecut prea repede pe lângă. Apoi, pe seară, o seară ca-n poveşti, am ajuns acasă.
spre_casa_009.jpg
Poate nu înţelegeţi mare lucru din poza asta. Nu contează, poza asta e pentru mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>