Mai multe chestiuni

Sunt oripilat de guvernul pe care-l avem şi cred că o să ne treacă cu bine prin criză în sensul că nici vorbă. Nici nu vreau să spun mai multe despre el acum, sunt convins că-mi va oferi suficiente motive să comentez în următoarele săptămâni. Acum vă spun despre un alt lucru care mă îngrozeşte de-mi ridică solzii pe şira spinării: nivelul extrem de scăzut al divertismentului din România. Ce-mi pasă mie de el? Păi zice vorba strămoşilor că dacă poporul are pâine şi circ, toate-s bune, guvernul poate guverna, cârmaciul poate cârmi. Vedeţi voi, pare că pâinea e tot mai proastă şi va fi şi mai proastă în curând. Circul, în loc să fie circ, o ia pe urma pâinii şi se transformă într-un bâlci de doi bani, în care femeia cu barbă, câinele cu două boturi şi sula lui Terente sunt principalele atracţii. Mă întristează să văd că ţara pe care au distrat-o Matei Millo, Constantin Tănase, Anton Pann, Jean Constantin, Maria Tănase, Ioana Radu şi alţi monştri sacri ai divertismentului, e amuzată azi de Tolea, Magda lu’ Tolea, Sexy Brăileanca, Tarchi şi o proastă care se bucură că lumea o porecleşte „eleva porno”. Jalnic spectacol ne oferă televiziunea azi.

Raluca vrea să rememoreze anii fericiţi în care încă nu mă cunoscuse, motiv pentru care şi-a cumpărat Ascolecitin, nişte tablete ca de ciocolată, bogate în lecitină şi vitamina C. A mâncat ieri, a mâncat azi (generic vorbind) şi ce credeţi că-şi aminteşte draga de ea? Că era mult mai fericită înainte să mă cunoască? Poate şi asta, dar şi că în copilărie obişnuia să consume Cavit. Cine s-a dus la farmacie să întrebe dacă mai există pe lumea asta Cavit? Eu, normal. De cine râd farmacistele când întreabă ce-i Cavitul, la ce-i bun şi dacă se mai fabrică? Evident, de mine. Şi da, se mai fabrică, doar că acum e un pic altfel. Aveam să descopăr asta acasă, când în loc de tablete, Raluca a găsit nişte capsule. Cu expresia unui copil care tocmai a aflat că Moş Crăciun e mama, Raluca îmi spune că acela nu-i Cavitul copilăriei. Aseară nu mă puteam întoarce la farmacie, era aproape de ora închiderii când l-am cumpărat. Aşa că azi m-am prezentat la aceeaşi farmacie, cu cutia în mână şi cu privirea de câine bătut care în general impresionează femeile. Cred că farmacista de azi nu-i femeie (ori e un pic mai greu de impresionat), n-a fost impresionată defel. Noroc că aveam la mine planul B, adică un discurs despre cât sunt de aiurit, şi cum am cerut eu Cavit (15 lei, capsule) în loc de Cavit Junior (6 lei, tablete cu gust de vanilie). Până la urmă s-a înduplecat, mi-a schimbat cutiile între ele, cu condiţia să pierd diferenţa de la 6 lei la 15, lucru pe care nu eram dispus să-l accept. Motiv pentru care acum avem o rezervă sănătoasă de vitamina C, care împreună cu Ascolecitinul şi Cavitul, ne va ajuta să trecem peste criză. Sper.

Mândră floare trandafir, de astăzi sunt musafir. Adică, imediat ce postez povestea asta, ne apucăm de bagaje şi pornim spre Baia Mare, unde ne aşteaptă cu drag o familie numeroasă şi dornică să ne întreţină în următoarele două săptămâni. Da, două săptămâni vom sta pe la părinţi şi bunici. Vestea bună e că există internet chiar şi la ţară, deci nu ne vom despărţi chiar de tot. Ei, şi pentru că nu-i bine să porneşti la drum cu stomacul gol, dar şi pentru că am vrut să folosesc ce mai aveam prin frigider (două săptămâni e vreme lungă pentru ouă, şuncă şi brânză dar şi pentru pâinea care ieri era deja uscată), am construit o tavă de frigănele puţin mai…altfel. Iată:

Ouăle se bat cu puţină sare.

Spre deosebire de frigănelele clasice, cele de azi se acoperă cu ciuperci, telemea de vacă, ardei gras…

…şi puţină şuncă.

Pîinea (e mai bine dacă e veche de două-trei zile) se unge cu unt pe o parte…

…şi se dă prin ou cu partea opusă. Apoi se condimenteză cu puţin piper proaspăt zdrobit.

Feliile de pâine se aşează într-o tavă cu untul în jos. Se acoperă apoi cu ciuperci feliate, şuncă, brânză, ardei, se mai stropesc cu ou bătut (dacă mai rămâne), se presară peste ele puţin parmezan şi se dau la cuptor pentru zece minute. Cuptorul trebuie să fie bine încins.