Vă promiteam mai devreme că vă voi arăta pentru ce mă voi retrage la mânăstire după data de cinci Ianuarie. Se cade să mă ţin de cuvânt chiar dacă apa minerală promisă lui George s-a transformat în brandy, şi nu puţin. Iată, aşadar:
Au fost sarmale în diverse versiuni, iepure la cuptor cu haină de morcovi, ţelină şi vin roşu, fabuloasa supă de pui (organic) a mamei, fripturi felurite, pui la cuptor, cozonacii (încă nu ştiu dacă mama Ralucăi sau mama au învins în concursul inventat de mine, deci mai încerc) cu nucă şi nişte prăjituri despre care nu voi vorbi acum, căci vă preţuiesc. Pe mâine.
Sarmalele alea făcute în vas de lut, la cuptor, sunt pericol public. În Apuseni le-am mâncat prima oară. Şi au fost adevărăciune, de şi acum le mai pomenesc. Partea bună e că într-acolo ne poartă paşii de Revelionul ăsta.:D
Iepurele sper că este de casă şi nu vânat. Vânatul îmi place numai 80%
ai, viata mea….
sarmale in vas de lut…cu shoricel adequat presupun io…salivand ca un bullmastiff la geam.
esti diabolic.
baga si prajiturile alea….ca sa fie pedeapsa maxima.
innu, da, de casă, tata are o crescătorie(mică). să vă distraţi şi să vă feriţi de excese, chiar dacă mâncarea din Apuseni e greu de ignorat :-)
inah: mă mai gândesc la prăjituri, chiar nu vreau să vă pierd :-))
Aşa o să facem. Mi-a rămas gândul la iepurele tău. Pe vremea când eram în liceu, obişnuiam să mergem toamna la Bucureşti, la TIB. Nu ştiu cum naiba se făcea că, de două ori am fost acolo, şi de fiecare dată, când am ajuns seara obosite, mama ne-a aşteptat cu iepure cu sos roşu şi cu piure. Şi nu mâncam foarte des iepure. A fost doar o întâmplare. Dar încă îmi mai amintesc ce savuroasă era combinaţia. Prin hypermarketurile din Bucureşti s-o găsi carne de iepurei de casă? Nu mi-a sărit în ochi până acum. Hmm…
meeeey, ce va veni cu bietii iepurashi?
va spun la asociatia de protectie a iepurasilor…..
ia vedeti:))
innu, există şi în hypermarket. problema e că nu-s de casă ci de crescătorie, nu-s la fel de savuroşi
inah: pe bugs bunny nu l-aş mânca, poate nici pe bocănilă, restul însă sunt doar proteine, deosebit de gutoase :-)
Mancarurile astea le recunosc; si eu fac sarmale in " ol" de lut , in cuptor, fac multe-multe pentru ca-mi plac enorm sarmalele.( si alor mei, la fel).
Chestia cu manastirea, eu nu o cred…Lasi tu asa bunatati… :D
nici eu nu o cred, mă alint doar. dar la cură şi sport mult mă angajez :-)