Doar două…

România liberă face un lucru bun. A luat una dintre cărţile lui Radu Anton Roman, a împărţit-o în şapte şi a transformat-o într-o colecţie de reţete culinare vechi şi româneşti, sau cel puţin adoptate de spaţiul dintre Tisa şi Marea Neagră şi considerate ca fiind ale noastre. Au apărut deja primele şase numere ale colecţiei, a mai rămas doar unul. Mă tem să nu-l pierd, cuprins în vânzoleala sărbătorilor. În acest scop, am făcut o înţelegere cu un vânzător de ziare, pe care l-am vizitat în ultimele săptămâni atât de des încât mă recunoaşte deja. Povestea asta îmi aminteşte de vremea în care aveam 8-10 ani şi mergeam de trei ori pe săptămână la chioşcul de ziare de lângă piaţa agroalimentară din Baia Mare să văd dacă a venit Luceafărul copiilor. Revista apărea o dată sau de două ori pe lună dar distribuţia era de groază şi venea într-un număr mic de exemplare, nu eram dispus să-mi asum nici un risc, în condiţiile în care singurele reviste de bandă desenată erau Cutezătorii, Arici Pogonici (pentru care eram deja prea mare) şi Luceafărul copiilor, care era singura adevărată dintre ele. Mai era şi almanahul revistei, foarte greu de prins şi acesta şi foarte bine făcut, cu diverse povestiri şi poveşti fantastice, benzi desenate comparabile cu cele din Pif ( am dobândit în timp o colecţie măricică pe care am împrăştiat-o spre mulţii veri şi prieteni mai mici, n-am ţinut niciodată la obiectele mele, dar asta-i o altă istorie), cu ştiri despre vedete internaţionale (acolo am aflat despre Tina Turner, Paula Abdul şi Jackson Five), rubrici despre invenţii şi descoperiri din domeniul tehnicii şi o secţiune generoasă dedicată recordurilor de tot felul. Da, cam ăsta-i noianul de amintiri pe care mi l-a trezit România liberă, un ziar pe care nici măcar nu-l citesc.

Am aflat de pe ziare.com că un domn susţine că Elena Udrea nu are nicio legătură cu satul Pleşcoi, aşa cum zicea. Eu aş zice ca bătrînii: „ ăsta să ne fie baiul cel mai mare”. Problema cu adevărat gravă (după mintea din capul meu, cu care mă gândesc eu) e că Elena Udrea nu are nicio legătură cu politica, deşi politica-i o curvă care are legături cu cine nici n-ai bănui. Ba mai mult, cred că n-are nicio legătură cu demnitatea ce i s-a pus în braţe şi pe care o strânge la pieptu-i generos (aşa se vede de unde stau eu), aceea de ministru al turismului. Să fii Elena Udrea şi să te pună cineva ministru e ca şi cum ţi s-ar spune că dacă mănânci destul de des la restaurant chiar poţi să conduci unul, sau că dacă îţi place să faci sex vei fi o mamă bună. Vreau să spun cu asta că nu-i destul să poţi face o rezervare online pentru un zbor la Milano ca să te poţi considera calificat pentru postul de ministru al turismului.

Tweet