Ne-a apucat ieri mersul la cinema. Am ales multiplexul pentru că am socotit că-i imposibil să nu găsim un afiş care să ne stârnească. O comedie romantică? Yecs! Astea-s de văzut acasă, cu un bol mare plin cu brioşe alături şi cu cel puţin un şerveţel în mâna stângă. Un film cu Keanu Reeves despre o catastrofă planetară? Nu, nici ăsta, poate data viitoare, oricum suntem în plină catastrofă planetară şi dacă Bruce Willis nu face nimic în sensul ăsta, nu văd ce ar putea face Keanu. În cele din urmă am cumpărat bilete la Body of lies, cu Leo di Caprio şi Russel Crowe. Apoi ne-am aşezat la o cafea.
Body of lies e filmul cu spioni. Nu am mai văzut altul la fel de bun de la Frăţia trandafirului încoace. Nimic din scamatoriile lui James Bond, nimic nu aminteşte de cascadoriile din Misiune imposibilă, nimic nu seamănă cu bătăile neverosimile (dar spectaculoase, recunosc) din seria Bourne. Doar un spion CIA în Orientul Mijlociu, un spion ceva mai bătrân (şi mai gras, dar nici eu nu mai am silueta de la 20 de ani) care-l coordonează de la bază, foarte mulţi arabi şi o cantitate mulţumitoare de gloanţe şi explozii. Nu vreau să vă dau prea multe detalii despre film, poate vreţi să-l vedeţi cu ochii voştri, nu cu ai mei. Voi încerca deci să concluzionez: Leonardo di Caprio a devenit bărbat, şi din copilul enervant pe care l-am văzut în toate filmele (până la Blood Diamonds) în care a jucat, s-a transformat într-un actor matur, capabil să ducă roluri chiar mai pline de miez decât cel din Body of lies (să nu înţelegeţi că aici are un rol subţire). Russel Crowe e puţin mai gras dar la fel de bun, fata (nu se poate fără fată) e frumuşică iar filmul în ansamblu e foarte bine făcut. Nu pare să sufere de derapajele prosteşti pe care le face Hollywood-ul când e vorba despre interesele americane în lume, imaginea e senzaţională iar sunetul te transportă. Body of lies te face să-ţi pui întrebări, cea mai frecventă dintre ele fiind: „oare să fie chiar aşa?”. Pentru că e un film bun, nu-ţi dă şi răspunsuri dar dacă iei în serios provocarea, te poţi apropia de ele. În fond, Google găseşte (aproape) orice.
