Blogul meu are un an

Azi e 26 Decembrie. Acum un an am postat pentru prima dată pe adihadean.com. Nici măcar în acea zi, pe 26 Decembrie 2007, nu credeam că voi avea vreodată un blog, în mintea mea nici măcar nu existau blogurile iar eu eram convins că adihadean.com va fi un site personal care mă va ajuta să interacţionez mai bine cu telespectatorii mei. Da, mărturisesc, la vreme aceea făceam o emisiune culinară care se difuza la Antena 1 (oarece staţii locale) şi la televiziunea pentru care lucrasem în Baia Mare, cândva, în negura istoriei, iar din faptul că mai primeam unele scrisori şi îmi mai spuneau prietenii că m-au văzut la televizor, am dedus (foarte convenabil şi lipsit de modestie) că am telespectatorii mei, care abia aşteaptă să ţinem legătura.

Lucrul acesta s-a dovedit a fi parţial adevărat. La puţină vreme după ce am început să-mi promovez www-ul prin intermediul emisiunii, numărul vizitatorilor unici a crescut până pe la 500, lucru care m-a stimulat, m-a încurajat să fac ceea ce mi-am propus, adică să scriu în fiecare zi, să nu las nicio zi fără să postez ceva. Am reuşit să fac lucrul acesta chiar şi după ce numărul unicilor mei a scăzut dramatic de la 600 la 45, în doar o săptămână. Nu mă întrebaţi cum s-a întâmplat asta, habar n-am. Ştiu doar că am muncit destul de mult pentru a vedea iar trei cifre la contor (faptul că nu mai am emisiunea de multe luni, cam de când a început să scadă traficul, probabil contează) şi azi mă bucur mult de cei 100-150 de unici. Mă bucur şi mai mult că zece dintre ei (dintre voi), poate mai puţini, poate mai mulţi, îmi acordă suficient de multă atenţie încât să vadă ce am scris şi să îmi spună părerea lor despre ce am scris.

Am cunoscut în anul acesta câţiva oameni minunaţi (nu o să-i numesc azi, am observat că internetul e un monstru destul de sensibil, degrabă izvorâtor de antipatii şi gelozii), cu unii dintre ei m-am împrietenit la un nivel mai intim decât cel la care se împrietenesc ori se ceartă internauţii pe net, pe unii dintre ei vreau să-i cunosc şi cred că mi-ar plăcea să stăm de vorbă faţă în faţă (poate şi pentru a verifica dacă alchimia trece de nivelul tastaturii şi monitorului).
Pentru anul care vine îmi propun să îmi menţin ritmul de (cel puţin) o postare pe zi. Îmi propun să găsesc o editură care să-mi publice cărţile, îmi propun să vă ofer în fiecare zi un motiv să vreţi să mă vizitaţi şi mâine, îmi propun să-mi deschid blogul spre lume ceva mai mult (mă şi mir că a 224 de membri înscrişi la cât de complicată-i procedura), să uşurez accesul la comentarii, să fiu ceva mai interactiv. Dacă se vor întâmpla toate astea sau nu, rămâne să aflăm. Între timp, îi mulţumesc domnului George (căruia-i datorez râuri de single malt şi pe care o să încerc să-l îmbăt azi cu o apă minerală şi cu o cafea cu zaharină) pentru că mi-a pornit blogul, şi vouă pentru că mă faceţi să vreau să scriu ceva şi mâine.