Fundul, steagul, teroriştii

Bărbatul care nu s-a uitat niciodată (măcar) cu curiozitate la fundul unei femei (dacă nu cu poftă, speranţă, dorinţă păcătoasă, grimasă, sprânceană ridicată a admiraţie sau batjocură) e probabil orb din naştere. Sau sfânt din naştere. Deşi pe asta nu prea o cred. Sfinţii devin, nu se nasc, şi pe drumul ăsta al devenirii, precis mai au parte de un fund-două. Cât despre mine, sunt orice dar ipocrit nu, aşa că voi recunoaşte că în zilele mele bune am fost un…atent student al formei şi nici azi nu mă dau în lături de la analiza cuminte, aşezată şi bătrânească. Recunosc de asemenea că nu mi-a trecut niciodată prin cap să fac legături între forma fundului feminin şi caracterul purtătoarei, aşa cum au făcut cercetătorii. Şi mai recunosc ceva: am preferat mereu să mă las înşelat, aprobat, amăgit, dezamăgit, certat şi mângâiat de ochi, nu de fund.

Băse ne-a trimis la vot. Îi transmit pe această cale că hai sictir, şi lui, şi oricui are senzaţia că ştie mai bine decât mine ce vreau să fac şi mai ales de ce. Pe de altă parte, acelaşi Băse ne-a amintit că pe 1 Decembrie e ziua naţională a României şi că ar fi frumos din partea noastră să atârnăm la balcon ori la poartă un drapel tricolor. Aş fi preferat să nu o facă, pentru ca nu cumva să creadă vecinii mei că am scos steagul în balcon pentru că aşa a spus Băse. De ce o să arborez drapelul, totuşi? Pentru că sunt patriot şi sunt topit după România şi caracterul de mămăliciki al neamului (în general)? Nu, ci pentru că dacă Marko Bela spune că îl doare sărbătoarea MEA, eu nu pot să-i răspund decât afişând simbolul ei. Şi pentru că strămoşii mei (în particular) n-au fost nişte găini şi s-au bătut pentru Unire.

Am văzut la ştiri că povestea cu teroriştii din Mumbai a luat sfârşit. Aproape două sute de morţi, trei sau patru sute de răniţi, pagube materiale care nici măcar nu mai contează. În plus, zice la Ştiri, „toţi teroriştii au fost ucişi”. Ciudat de convenabil. Când ai de-a face cu Achmed care s-a aruncat în aer şi nu rămâne din el nici ADN pentru analize,înţeleg să presupui că a fost la mijloc nu ştiu care grupare, dar când ai în faţă nişte oameni care mişcă şi trag cu puşca de parcă ar fi vii, nu eşti curios să afli de ce fac asta şi cine i-a pus? Îi omori pur şi simplu pe toţi şi apoi îţi dai cu presupusul despre ei? Să nu vă închipuiţi că le plâng de milă, nu, sunt doar puţin uimit. Dacă aş fi fost general, aş fi vrut să ştiu precis cine e duşmanul meu şi la ce trebuie să mă aştept în viitor. Dacă aş fi fost politician, i-aş fi ordonat generalului să nu ia prizonieri, ca să pot da vina pe cine vreau eu. Cred.