Sosit acasă, pupat cu foc iubita, făcut duş ca să nu pierd definitiv iubita, făcut mâncare, mâncat, aşteptat cumnat care vine dintr-o ţară străină şi îndepărtată, timp în care stat la calculator, descărcat poze, făcut dare de seamă către dragii de voi:
Miercuri, mult prea devreme, am purces la drum împreună cu Andrei. Prima ţintă: Constanţa. Am ajuns acolo destul de bine (obosiţi dar ok), pe la şapte seara. Ne-am cazat la Palace, cel mai drăguţ hotel în care am intrat în ultimii ani. Arhitectură grozavă, vedere la mare (e cam în portul Tomis), personal civilizat, dotări ok, preţuri incredibil de mici (140 RON/cameră-mic dejun inclus, ridicol de ieftin în restaurant), pescăruşi pe deasupra, rezervări pe net. Fain, tare fain.
După ce ne-am cazat am avut parte de câteva ceasuri de bucurie cu pastramă de berbecuţ, palincă de la tata socru, bere de la mama ei (e un fel de a spune), salată verde cu lămâie (că-s tot prea greu) şi cu domnul Arhi, respectiv doamna nevasta Arhi. Dacă printr-o vrajă am fi fost privaţi de pastramă, salată, lămâie, bere şi palincă, tot ar fi fost perfect pentru că familia Arhi e absolut delicioasă. Nu-mi place să-i vorbesc pe oameni de bine în lipsa lor aşa că nu o să spun mai mult despre seara aceea.
Ţinta a doua: Bucureşti. A fost atinsă în cursul serii de joi. Pentru că nu am bătut drumul până la Constanţa doar ca să stăm la băute cu familia Arhi şi să o cunoaştem pe Silvia de la recepţie, ne-am rezolvat treburile în prima jumătate a zilei şi după prânz am pornit spre capitală. Ţara noastră e populată cu foarte mulţi dobitoci cu permis de conducere. Pe mulţi dintre ei i-am întâlnit în Constanţa (care deşi e un oraş subţirel din punct de vedere al densităţii maşinilor, nu e la fel de subţirel din punct de vedere al şoferilor proşti). Pe CEI MAI MULŢI dintre ei i-am întâlnit în Bucureşti. Bănuiesc că acesta-i un lucru atât de comun încât nu surprinde pe nimeni.
Fără legătură cu şoferii proşti, am dat o fugă la Antena 2 unde l-am cunoscut pe Victor Ciutacu, naşul Crivăţului. Ocazie cu care m-am bucurat. Din păcate, era taman înainte de a intra în emisie şi destul de obosit (da măi, e şi el om) şi nu am putut dezvolta o poveste despre pălinca din zona Codrului. Sper că n-au intrat zilele în sac şi vor mai fi ocazii. În aceeaşi seară ne-am rezolvat şi problemele care implicau şederea noastră în capitală, ne-am retras la hotel (nu atât de ok ca la Constanţa) şi dimineaţă la opt am pornit spre Cluj. Alţi şoferi tâmpiţi, drumuri pline, ceaţă pe o bună bucată din traseu. Pauză la Buşteni pentru păpică, pauză la Braşov pentru văzut nepoata, aţă-vinclu la Cluj. Printre ele am reuşit să fac nişte poze. Mai întâi copacii singuri pe care i-aş aduna într-o pădure:
Copacul de dimineaţă
Copacul din ceaţă
Copacul din holdă
Copacul de pe deal
Copacul de la orizont
Copacii din avangardă
Un colţ de port
Un colţ de Soare
Umbra plină a unui pahar gol
Ce o fi în locul minţii tale măi Alex?
Vestea bună e că nu o sperie bărboşii
Luna de azi la o frână bruscă
Deci a fost scurt şi intens pentru tine. Mă bucur să aflu:)
Copacii sunt minunaţi. Şi fotografia cu soarele. Şi cea cu umbra paharului. Suflet de artist! Definitiv.
innu: foarte intens. da-i bine, ajuta la arderi:-)
ma bucur ca-ti plac arborii neamului:-)
Fii atent, azi am avut o petrecere undeva in alt oras al Romaniei. Si pe drum, ce crezi? Pomi din astia golasi, de o frumusete aparte. Si cum mergea masina asa, ma gandeam: oare daca nu i-as fi vazut pe ai lui Adi, i-as mai fi remarcat pe ai mei?
Morala chestiei asteia este ca, uneori, frumosul altora, ca si iubirea, contamineaza. Si nici gand sa ma plang…:-)