Cluj, the final frontier. Pentru cine nu stie, Raluca mea s-a mutat la Cluj si la alt mogul. Eu ma pregatesc sa fac pasul, sunt in perioada de gratie intitulata âpreavizâ. Doua saptamani au trecut, cele doua care au mai ramas vor trece si ele. Week-end-ul acesta am venit eu la Cluj, sa vad care-i atmosfera, sa-mi amintesc cum e aerul de Cluj Napoca, sa beau cea mai buna apa de la robinet din toata Europa. Faptul ca am venit mai ales pentru a petrece niste âquality timeâ cu domnita mea ar trebui sa fie de la sine inteles.
Fain la Cluuuj, ma! Vremea un pic neprietenoasa zilele astea dar nu conteaza. Oricum am optat pentru activitati de interior. De exemplu, masa la Panoramic, in varf de deal, impreuna cu familia Crivat si cu familia Groparu, care a venit singur dar e destul de complex incat sa-l numesc âfamilieâ. No, mie imi place de oaminii astia si cand ma uit la viitor prevad multe margele de horinca insirate intre friptane insalubru de bune. Ceea ce va doresc si voua. Inchei aici scurta dare de seama despre finalul asta de saptamana. Si va dau si doua-trei-patru poze. Pe maine
Apus la Piatra Craiului
.
Sa trag o data in aer, poate ne aude cineva si ne scoate din ceata. Da’ nu prea mai am sageti..
Nu vreau sa stiu ce sta la originea afisului
Am incercat sa-mi reprim pornirile date de gena de japonez si nu am prea facut poze. Dar dupa ce m-oi muta…
Oh, deci te muţi în Cluj şi tu, pentru…reîntregirea familiei?! :-)
Ce fain trebuie să fie în Cluj! Nu ştiu de ce, oraşul ăsta a exercitat o oareşce fascinaţie pentru mine, deşi l-am văzut o singură dată, când eram prin şcoala generală. Îmi place Clujul şi Târgu-Mureş. Habar n-am de ce. Asta dacă nu punem la socoteală că:
1. mi-a plăcut cum se deschideau automat uşile de sticlă de la hotel Napoca (eram pe vremea lui Ceauşescu, ce vreţi, nu prea vedeai din ăstea pe atunci?!)
2. în anul 2 de facultă de litere, am plecat, cam pe la ora 22.00, spre Târgu-Mureş, eu, soră-mea şi 2 hăndrălăi (prietenii noştri iefsişti), cu gând să ne tragem geci de piele. Am ajuns pe la 3-4 dimineaţa, morţi de sete şi am furat lapte din navetele de lapte care erau abandonate, la încredere, pe trotuare. Bine, am pus şi cam cât am estimat noi preţul laptelui ăluia, în navetă, în locaşul din care luasem sticla!Nu ne-a prins nimeni. De atunci îmi place oraşul ăsta!:)
deci ma mut :-))
Aştept reţeta de varză a la Cluuuj! (Asta a fost cu accent! Ai simţit-o?):D