Teorii

Probabil din cauza faptului că zilele astea nu am un job full time, mintea mea e mai relaxată decât de obicei şi are vreme să dezvolte diverse teorii despre lume şi viaţă. Partea proastă e că majoritatea sunt nişte tâmpenii. Partea şi mai proastă e că vi le spun şi vouă. Bine, nu pe toate, doar pe cele mai puţin originale şi mai catastrofice (şi catastrofale). De exemplu:

Criza economică mondială a fost inventată pentru a netezi drumul noului guvern mondial care să decidă unde se duc fondurile, cine primeşte mai multă mâncare, cine nu a fost cuminte, unde pleacă armata la război (guvernul mondial nu va stăpâni chiar toată lumea, Islamul nu se va supune, pun pariu), cine, ce, cât produce şi la ce preţ vinde producţia (cam cum face UE acum). Pe ce mă bazez? Pe vorbe, fireşte. Vorbele spuse de bling bling king, Sarkozy care,mai în glumă-mai în serios a spus că el ar vrea să conducă un guvern mondial. Şi ar mai fi vorbele lui Jose Manuel Durao Barroso către marele popor chinez+alte mari popoare din Asia: „înotăm împreună sau ne scufundăm împreună”. Să fie vorba despre cooperare între popoare? Nu, eu cred că e vorba (ca de fiecare dată) despre cooperare între conducătorii popoarelor, între sforari.

Ce soluţie are criza financiară mondială? Păi…nu are. Factorii care justifică existenţa ei (deşi ea e artificială şi ar putea foarte bine să nu existe) sunt prea mulţi. Scurtă enumerare: lăcomia oamenilor, naivitatea, necunoaşterea, lipsa educaţiei economice, lipsa educaţiei în general, predispoziţia oamenilor către panică şi prăpastie, numărul mare de locuitori ai planetei, cantitatea limitată de resurse. Probabil mai sunt dar mintea mea nu-i chiar atât de odihnită. Am stabilit aşadar că nu există soluţie. Ce ne facem? Stăm până moare Pământul (ca orice gazdă infestată cu un virus, şi Pământul ar putea să moară în momentul în care virusul s-a multiplicat peste măsură)? Nu ştiu, să vedem ce s-ar putea face. Menţionez că lucrurile pe care le voi enumera nu sunt soluţii, sunt doar aşa, nişte măsuri disperate pentru a salva ce mai poate fi salvat:

- oamenii mari organizează în cinstea noastră un război mondial „antibiotic” care să ducă la „curăţarea” planetei de „virusuri”. Vor muri cam 2 miliarde şi jumătate de oameni iar supravieţuitorii vor avea de împărţit aceleaşi resurse la un număr mai mic de consumatori. În plus, dezvoltarea tehnologică (ea a dus la creşterea explozivă a populaţiei pe Terra în ultimii 60 de ani) va fi stopată pentru o vreme, ba s-ar putea să se înregistreze un regres din acest punct de vedere, în funcţie de tipul de război şi de regiunile afectate puternic de acesta.

- oamenii mari decid că e momentul să colonizăm Luna şi eventual planeta Marte. În următorii 20 de ani, cel puţin două miliarde şi jumătate de oameni vor popula corpurile cereşti mai sus amintite.

- oamenii mari ne vor învăţa ce-i cumpătarea şi vor decide o împărţire echitabilă a resurselor în aşa fel încât populaţia actuală a lumii să supravieţuiască până în momentul în care colonizarea sistemului solar va veni ca o consecinţă firească a dezvoltării tehnologice şi prosperităţii.

Fireşte, ultimele două posibilităţi sunt la fel de probabile ca existenţa lui Moş Crăciun aşa că nu ne mai rămâne să sperăm că vom supravieţui Marelui Război. Poate ar trebui să schimbăm adrese şi semne de recunoaştere, că bloguri n-o să mai avem precis. O vreme.