Tocmai m-am întors de la piaţă. Pentru mine, mersul la piaţă sâmbăta dimineaţa e un fel de stâlp de siguranţă al existenţei, o fărâma din viaţa perfectă pe care mi-o doresc. Da, ştiu, viaţa perfectă e un ideal, şi ca orice ideal e… de neatins. Dar aşa, cu piaţa de sâmbătă dimineaţa, cu zâmbetul celui drag de lângă tine, cu mersul pe jos sau maşina care porneşte la prima cheie, iată, idealul e un pic mai aproape, uiţi că viaţa nu-i perfectă şi îţi vine să trăieşti cu bucurie ziua de azi până la capăt şi să o aştepţi cu nerăbdare pe cea de mâine. Darăsta sunt eu, nu ştiu alţii…
Nu vreau să merg mai departe cu discursul acesta. Altceva ma tulbură, mă pune pe ganduri de cateva zile. Statul Român modifică legislaţia privitoare la familie. Conform noii definiţii, “baza familiei e căsătoria dintre un bărbat şi o femeie”. Asta ştiam, aşa era şi până acum, aşa a fost din cele mei vechi timpuri, de când s-a inventat familia. Doar că noţiunea nu a fost definită ca atare, lăsând loc de interpretare. De teama liberalizarii excesive a noţiunii de “familie”, Statul Român a hotărât să elimine ambiguitatea. Cred că a facut bine. Si aş mai putea sşâp scriu asta încă o dată, cu majuscule, dar nu vreau sa fiu catalogat drept isteric si homofob. Mă socotesc drept o persoană tolerantă, cu vederi largi, cu înţelegere destulă pentru lume si viaţă. Uneori poate gândesc prea bine despre mine dar in fund, pardon, fond, ăsta sunt eu. Revenind la toleranţă, în cazul minoritatilor sexuale, cred că toleranţa mea se traduce prin faptul că nu mă deranjează să ştiu despre un prieten sau neprieten că e homosexual, transsexual sau aeroplan, fie ce o fi. Nu mă deranjează să ştiu că are un partener cu care face amor în ce fel pofteşte, sau poftesc ei doi. Nu mă deranjează că un homosexual are o slujbă mai bună, o casă mai frumoasă sau o funcţie publică de răspundere, sunt atâţia imbecili hetero care au toate astea. Mă deranjează însă când de dragul toleranţei, oamenii vor să întoarcă lumea cu curul în sus, să ma convingă că e normal ca un cuplu alcătuit din două persoane de acelaşi sex se poate numi familie care trebuie protejată şi tratată ca atare. Ma tem că în direcţia asta vederile mele largi se îngustează brusc, toleranţa mea se cam veştejeşte şi culmea, lucrul acesta nu mă îngrijorează defel. Sunt ipocrit? Nu sunt capabil de toleranta până la capăt? Foarte bine! Nici nu vreau! Vreau ca în continuare copiii de pe Terra sa aiba o mamă si un tată, nu doua mame, nu doi taţi. Vreau ca pederaştii din Consiliul Europei sa mă mai scutească de prostiile lor, vreau ca Human Rights Watch să militeze mai mult pentru problemele adevărate pe care le au oamenii amarâţi ale caror drepturi FUNDamentale sunt încălcate în fiecare zi şi mai puţin pentru a încerca sa ne convingă ca e normal să acceptăm anormalul ca fiind nrmal. Ion + John = love? Nicio problemă, pot accepta faptul că Ion+ John = cuplu. Nu pot accepta faptul că Ion+John = familie. Sunt obtuz? I don’t give a fuck in the ass.
Ceasul meu arată 7:30 (dimineaţa) şi e sâmbătă şi tu zici că te-ai întors de la piaţă!!!!!!! WTF!!!
În altă ordine de idei, nici eu nu îmi aleg prietenii pe criterii sexuale, aşa că nu mă interesează ce şi cu cine face, câtă vreme nu vor să întemeieze [i]o familie [/i]cu mine. :))
Am totuşi o problemă de toleranţă când vine vorba de ieşit în stradă şi strigat diverse care nu interesează pe nimeni.
sunt de acord cu tine. stii, daca john+ Ion= casatorie, atunci eu mi-as dorii sa nu impart aceasta institutie cu ei, adica as divorta. evident ca as ramane in continuare cu barbatul meu, dar nu sub umbrela institutiei casatoriei, pentru care n-as mai avea nicio consideratie.
mai bine zi-ne ce ai luat din piata! :)
ce oameni! la mine cre ca nici ceasul nu arata 7 .30 sambata dimineata, ca n'ar avea cui, cu siguranta :)
in piata, struguri parfumati si pere dulci
si inca ceva…zi Doamne fereste! cu durerea fix…acolo! :)))))
cuplurile homo nu beneficiaza -precum familiile traditionale- de aceleasi inlesniri financiare la fisc daca nu au act de casatorie. de aici a pornit treaba cu casatoriile. sau, mai bine zis, si de aici, caci tre ca si ei, cei ce se vor casatoriti , vor sa fie in rînd cu lumea:)
nu ma deranjeaza ce fac si cum fac, nu ma deranjeaza nici ca vor sa fie familisti. nu stiu daca asta e toleranta dusa pîn'la capat, sau indiferenta. foarte indiferenta nu-s, totusi, pentru ca cunosc mai de la apropiere si mai de la departare cupluri homo cu copii si-s mai familisti (ma refer mai ales lal educatia copiilor) decit multe familii hetero.o fi foarte toleranta? au! nici dalai lama n-are asa ceva:)
nelu,manole: e in reluare,cand l-am postat prima data era ceva mai tarziu de 7 jumate:-)
ilinca: mare,pere in panere si gutui amarui cu puf galben ca de pui:-)
choco: si daca lumea nu vrea sa fie in rand cu ei (chit ca toata lumea e cu curul in sus)?
daca nu vrea, nu vrea. are si ea dreptu sa vrea si sa nu vrea:)