Linia dreaptă

Au trecut aproape patru ani de la ultima mea revenire la Oradea. Perioadă forate interesantă care e pe cale să se încheie. Azi începe ultima mea săptămână aici în calitate de cetăţean cu acte în regulă. Probabil mă voi întoarce la un moment dat dar pe buletinul meu va scrie cu siguranţă altceva la rubrica „domiciliu”. Nu sunt genul „sfâşiat de nostalgii” sau „amintirile mă chinuiesc” dar Oradea va rămâne unul dintre locurile mele preferate. Destul de sus în top. Hai, gata cu prostiile că a(ve)m treabă. De exemplu:  Â

 Vă spuneam acum câteva zile despre trofeul pe care l-au adus în Å£ară prietenii mei de la Utopium. Şi despre cât îmi sunt ei de datori pe chestia asta şi pe celelalte chestii bune care li se întâmplă de când m-au cunoscut. Ei bine, îi anunÅ£ pe această cale că şi-au mai adăugat o datorie în catastiful meu pentru că tocmai au încasat un premiu, înfrângând competiÅ£ia la Golden Drumm, categoria Press-Media. Detalii despre povestea asta şi lucrarea câştigătoare- la Cristi. BăieÅ£i (şi fete) de la Utopium, ştiu că-mi sunteÅ£i recunoscători dar mi-ar plăcea să aud clipocind în pahar recunoştinÅ£a asta. Vă pup.  Â

Cât de departe de realitate trebuie să fii ca să-l pui pe Cătălin Smărăndescu să candideze pentru Camera DeputaÅ£ilor? Ok, îi stă bine la costum, sigur, mulÅ£i dintre deputaÅ£i sunt nişte imbecili şi prin comparaÅ£ie s-ar putea ca Smărăndescu să se prezinte onorabil. Dar totuşi… Â

 Â
Cât de departe de realitate trebuie să fii ca să te calci în picioare cu alÅ£i 30 de mii de catralioane de dezrădăcinaÅ£i pentru a atinge sicriul cu moaştele (destul de vechi) ale unui sfânt? Sigur, credinÅ£a e un lucru minunat, mută munÅ£ii şi vindecă bolile. Dar totuşi… Â

Cât de departe de realitate trebuie să fii ca să Å£i-l închipui pe Rădoi la Inter Milano? E adevărat, e finul lui Becali. Dar totuşi… Â