Crinul alb

Am mâncat prima dată la Crinul alb prin anul 2000. Cred. Oricum, la început de secol. De atunci a trecut ceva vreme, am mai avut ocazia să revin în câteva rânduri şi am constatat că locul se schimbă constant dar toate schimbările au o …constantă: aici se face (mă feresc de superlative cât pot) probabil cea mai bună pizza din Oradea. Există câteva pizzerii consacrate care concurează de la egal la egal, lupta e strânsă dar Crinul alb e unul dintre „caii” fruntaşi. Ştiind acest lucru, am hotărât să încerc şi altceva. Ceva mi-a spus să evit specialităţile italiene. Nu mă întrebaÅ£i ce şi nu vă recomand să le evitaÅ£i, în fond localul e renumit pentru mâncarea cu specific italian, deci sunt şanse bune să vă placă. Probabil am vrut să văd cum se descurcă bucătarii cu feluri pentru care sunt mai puÅ£in renumiÅ£i.
Am cerut muşchi de porc împănat cu costiţă şi usturoi. La decizie a contribuit şi faptul că se prepară la grătar, lucru potrivit cu dorinţa mea de a mânca mai sănătos. Puteţi spune că porcul nu-i tocmai izvor de sănătate dar eu cred că nu păţeşti nimic dacă-l mănânci fără a-ţi face un obicei din asta. În plus, muşchiuleţul e o bucăţică suculentă şi lipsită de grăsimea pe care o găseşti în ceafă, de exemplu. În fine, muşchiuleţul de porc de la Crinul alb mi-a lăsat impresia de preparat executat corect, pătruns cât trebuie, tratat cu grijă să nu devină sec şi aţos. Combinaţia cu costiţa şi usturoiul e potrivită mai degrabă pentru prânz dar merge şi pentru o cină luată devreme iar pătrunjelul verde estompează gustul usturoiului, care poate fi o piedică în calea pupatului – presupunând că ai cu cine să te pupi.
Desertul a avut darul de a stârni o furtună de plăcere la nivelul papilelor mele. Mă refer la cele gustative. Am luat panacota cu caramel. Un desert tradiţional italian, făcut din smântână dulce, cu gelatină şi diverse arome, cu topinguri din cele mai variate, de la caramel la piure de căpşuni, de la sos de vanilie la dulceaţă din fructe de pădure. La Crinul alb se face versiunea cu topping de caramel. Foarte fină, vaporoasă, volatilă de-a dreptul, aromată discret, scăldată cu generozitate în caramel.
Plusuri, minusuri, observaţii? Există, le înşir şi le împărţiţi voi pe căprării: Spaţiul e generos dar ar merita ceva mai multă atenţie din partea unui designer care a mai fost în viaţa lui la restaurant. Eu n-am înţeles nici în ruptul capului ce caută felinarele de stradă în interior. Baia e foarte curată dar întrerupătorul e mascat nu ştiu pe unde, noroc că în copilărie stăteam aproape de Cernobâl şi strălucesc pe întuneric prin anumite părţi ale fizionomiei. Servirea e bună, personalul drăguţ şi prezent, exact aşa cum e normal. Chiar dacă ospătarul e ocupat cu alte comenzi, un piccolo are grijă să debaraseze în lipsa lui. Garnitura nu m-a impresionat, ba chiar primeşte un „4” de la mine. Cartofii aurii nu mai sunt ce au fost. Adică nu se mai osteneşte nimeni lângă cuptor, se fac în baie de ulei. Ceea ce le dăunează. Asta în general. În particular, cartofii aurii de la Crinul Alb nu au avut gust. Foarte rar în viaţa asta mi s-a întâmplat să găsesc locuri în care muzica să se potrivească la ambient şi specific. Nu a fost cazul de data asta. Părerea mea e că deşi e un local de volum (preţurile nu sunt foarte mari şi poţi să îţi faci un obicei din a veni cu prietenii aici), Crinul alb nu merită muzica EMO pe care am auzit-o aseară.
Dacă aş fi bucătar la Crinul Alb aş munci puţin şi la prezentarea mâncării. Sunt feluri care merită să arate bine. Bine, eu sunt chiţibuşar, nu-i obligatoriu să fie toţi ca mine.

Muşchi împănat. Buun. Foarte.

Panacota. Mică minune.

?

Florile sunt vii.

Â
Crinul Alb
Parcul Traian 31, Oradea
0259-417.731 Â

Cronică publicată în revista Business NewsÂ