Calm temporar

Am încheiat socotelile cu fostul proprietar, ne-am luat rămas bun de la casă (pe fugă, printre zugravi şi găleţi şi mult praf), de la foştii vecini, şi ne-am mutat cu arme şi bagaje la Cristi, un fost coleg. Pentru o lună, nu mai mult. Totuşi, cu toate poveştile puţin plăcute legate de spaţiul locativ, am avut parte şi de câteva ceasuri de bucurie în acest week-end. De exemplu, vineri am participat la deschiderea unui cazinou. E drept, la muncă, nu la întins mâna, dar a fost o muncă plăcută şi foarte bine plătită. Am apreciat bucătăria, respectul cu care am fost tratat (prea rar în România) şi recitalul lui Marcel Pavel. Nici Lavinia n-a fost rea dar… cred că nu sunt în publicul ţintă.

Aseară, după ce s-a întors Raluca din Baia Mare am luat masa cu Luca şi Dana, am mântuit nişte coniac şi am stabilit că ne vom întoarce pentru grătare. Adevărul e că dacă ne pare rău după ceva din locul în care am locuit, ne pare rău după vecini. Luca şi Dana, Aura şi Nicu (“părinţii” lui Coco, cel mai celebru papagal din România), bătrânul Herczeg în beciul căruia găseşti probabil şi un Boeing 747 dacă ai nevoie cumva de unul, bătrâna doamnă Olah, Pişta şi Pitiu (care recent şi-a făcut cabină de duş în garsonieră şi nu mai trebuie să traverseze curtea îmbrăcat doar într-un prosop în miez de iarnă, spre apartamentul lui Pişta-care e tac’su- pentru a face duş după ce face sex), Coco (ăsta e papagalul fermecat care fluieră un catralion de arii şi cântece celebre şi, din când în când, când vrea să se vadă la televizor, evadează şi-şi bagă în boalele morţii “părinţii”).

După povestea asta am ieşit în centru. la frig, umezeală şi Goran Bregovic. A fost un concert care s-a terminat prea repede, deşi a durat mai bine de două ore. Goran e iubit de români. E primul concert din Oradea care a umplut piaţa pe toată suprafaţa ei (cam 15 mii de metri pătraţi). E prima dată când l-am văzut live. Sunt impresionat. Şi de muzică dar şi de atitudine, de spiritul lui Goran Bregovic. După concert ne-am întâlnit cu nişte prieteni care au venit din Baia Mare pentru concert, am mâncat fast food (piei Satană) în pasaj (Vulturul Negru) aşezaţi pe perne groase, ca turcii, am băut vin şi coniac şi am zăpăcit o chelneriţă începătoare. Pentru că eram şapte. Flămânzi şi însetaţi. Înainte de a încheia vă mai spun doar că pozele de azi (cu excepţia ultimelor două) au fost făcute de Cristi Ungur de la Utopium şi Gore (Grigore Jucan) de la contrastonline.ro.

Uneori îmi place ce fac.

(foto: Cristi Ungur)

Nu, nu o ceartă.

(foto: Cristi Ungur)

“Nu muriţi, la înmormântări cântăm de două ori mai scump decât la nunţi”- Goran Bregovic-

(foto: Grigore Jucan)

Alen Ademovic. Mare voce.

(foto: Grigore Jucan)

Asta se vede de la fereastra noastră acum. Şi suntem tot în Oradea.

Şi aici avem vecini simpatici.