Titlul de azi e parte dintr-o glumă care circula pe vremea lui Ceaşcă. Am uitat gluma dar am reţinut poanta. Nu ştiu de ce mi-a venit în minte tocmai acum, când m-am aşezat la calculator. Probabil pentru că urmează să particip la o întâlnire gastronomică a unor politicieni. Nu ştiu cine sunt, ştiu doar că au fost provocaţi să se întreacă în gătit iar eu am fost provocat să le dau note şi eventual să-i iau puţin peste picior. Ceea ce ar trebui să mă satisfacă, având în vedere faptul că ei fac asta cu noi toţi de ani buni. Mîine, la aceeaşi oră, în acelaşi loc, voi face o demonstraţie de gătit. Ceva lejer, la grătar. O să încerc să aduc poze. Şi să-mi recuperez la timp vestonul şi şorţul. Habar n-am prin ce cutie pot fi (pentru cei care au ajuns pe aici mai târziu: sunt în plin sezon de mutări cu arme şi bagaje).
Aseară s-a întors Raluca de la Cluj.S-a mutat acolo cu job cu tot şi aşteptăm cuminţi expirarea “mandatului” meu la actualul loc de muncă pentru “reîntregirea familiei”. Între timp suntem nevoiţi să ne mulţumim cu întâlnirile de week-end. Am simţit nevoia să gătesc ceva mai mult pentru această ocazie. Un sos bolognez petru pastele de azi şi nişte perniţe cu ficăţei şi ciuperci pentru cina de ieri. Şi câteva perniţe cu ciocolată îmbibate în sirop din miere, lămâie şi scorţişoară. Vă dau câteva poze şi apoi vă las în pace până mâine. Să aveţi un sfârşit de săptămână frumos şi liniştit.
Ficăţei şi ciuperci în prieteşug
Before…
…and after
Dacă tot am făcut nişte sos de carne…
Miere, zeamă de lămâie, scorţişoară. Se mai adaugă apă şi se agită bine.
Ciocolată neagră, răzuită sau tăiată mărunt.
După cuptor, răcoare
A doua zi, dimineaţă, lângă cafea. Perfecte.
Update cu politicieni şi ghiveci.
Politicienii orădeni au fost provocaţi să se întreacă în gătit. Fiind în buza campaniei electorale, n-au zis “nu” şi s-au înfiinţat (câţi au putut) pe platoul pe care se desfăşoară zilele acestea un fel de târg gastronomic. Organizatorii nu au vrut să-i pună în încurcătură aşa că i-au pus să facă lucruri la care se pricep. Adică…ghiveci.
Rolul meu a fost să mă plimb de la unii la alţii, să le evaluez tehnica şi mai la urmă să îmi dau cu părerea despre rezultatele strădaniilor lor. Şi pentru că sunt atât de bun,am fost şi plătit pentru asta. Asta am spus-o nu pentru că mi-au murit lăudătorii ci pentru că încerc să devin un profesionist în branşă şi vă anunţ şi pe voi pe această cale. Adică mi-ar plăcea să trăiesc (şi) din asta, mai ales că e activitatea mea preferată şi ar fi păcat să nu mă bucur de viaţă.
Ghiveciul politicienilor a fost o surpriză plăcută pentru mine. Am încercat să mă uit doar la mâncare şi să nu înfloresc ori să înfierez munca oamenilor. Am ţinut cont de gust, textură, aspect, miros, tehnică de preparare. Mi-am exprimat părerile şi i-am lăsat pe ziarişti să dea notele în funcţie de ele şi de cât de mult le-a plăcut lor ce au gustat. Pozele sunt mai jos.
Ziarişti (încă) flămânzi.
Sfântu’ Gore. Om de omenie şi fotoreporter la contrastonline.ro. Lui de ce să nu-i facă nimeni poze?
Mihai Dacin. MC. Nu le pot face eu pe toate :-)).
El din ce partid o fi?
PD-L. Gustos, bine condimentat. Un pic prea uns pentru mine, totuşi. 
PNL. Mult orez, ca-n viaţă. Gust impecabil, dulce, delicat.
PSD+PC. Ghiveciul care mi-a amintit de copilărie. Lucrat temeinic, cu grijă. Ingredientele aşezate…gust lângă gust. Mi-a plăcut.
UDMR. Reţeta păstorilor din pustă. Făcut la foc domol, fără grabă, cu tehnică şi talent, cu ingrediente deosebite, cu grăsime animală în loc de ulei. Textura cea mai plăcută, consistenţă cremoasă. Am fost cucerit. 
A fost bine, n-a rămas nimic în oale. Restul e…water under the bridge.
De la mine se vede că vin vremuri mai bune.
Fiind în spatele aparatului foto nu mi-am putut face poze. Mâine voi fi însă în spatele grătarului
şi mi-am angajat pozar. Glumesc. Poate mă voi descurca suficient de bine încât să merit o poză. Dar asta o s-o vedem când o fi vremea. Pe mâine.
yummy. da' deserturile tale ciocolatii nu'mi fac pofta. in plus, ieri am gatit si eu musaca cu vinete, asa ca.. sunt imuna, sic! :)
weekend bun s'aveti!
Aşteptăm poze cu tine în calitate de guru al delicateselor.:-)
Mie chestiile astea însiropate de jos mi-au adus ploi în gură!:))
Îmi plac prăjiturile însiropate, bomboanele de ciocolată umplute cu vişine sau coniac…!Shit! Mă duc să-mi dau cu apă sfinţită!:)))))))))
ilinca, innu: :-). sa aveti liniste si bucurie:-)
ilinca: stiu ca nu te prind cu ciocolata dar pot si fara:-)
innu: apa sfintita e o solutie doar daca bei destul de multa:-)
Fain! Mă tu ai sânje de uungur!:D
innu: numa' pă cuţât, numa' pă cuţât :-))))
"aş hali salam, da' n-am" "salam s-a dat" "halim sula".
ioi, ce-aş fi halit şi io din blidu' ungurilooooor :-D
mnoa, deci treceţi munţii şi stabiliţi reşedinţa la cluj?
tiribonflax: faina continuarea, putea sa-ti aduca o vizita la beci acum 20 de ani:-)
adevarul e ca ungurii ruleaza la tocanite si altele asemanatoare
mnoa, da.
ahaaaaaaa deci de-aci şi ideea cu despărţitu' saitului şi mutatu' halelilor pe ebucătăria crivăţului clujean…
mnoa s-aveţi noroc în împărăţia lu' pokemon. şi când faceţi un grătar ca alea de ni le-ai tot arătat prin poze, daţi un semn, că multe drumuri trec p-acolo :-D
nu neaparat, andrei a facut o propunere care mi-a placut, ba poate o faceam eu daca eram mai rapid, putea sa functioneze si fara sa ne mutam noi in cluj:-).dar daca ne mutam, cu atat mai bine:-)
despre gartare, sigur, no problemo:-)
Numa' pă cuţât?! Pff, şi eu care m-am ferit să te întreb "ai sânje de bozgor", ca să nu rănesc pe nimeni! Iar tu i-ai umplut de sânje!:)))
Acum fără glumă, nu am nimic împotriva ungurilor. Mi se pare că putem să ne avem ca fraţii. Chiar dacă, invizibilă fiind, i-aş fi şoptit lui vadim la ureche: "ioi, iştenem!":D
innu: numa' pă cuţât…când mă tai:-))) .acum te-am băgat în ceaţă:-). fii pe pace, nici eu n-am nimic, glumele vin după noi de sute de ani, ar fi păcat să stricăm tradiţia:-)