Ţăranu’

Azi e ziua Ţăranului. Cum cine e Ţăranu’? Un om ca toţi oamenii, cu ochi şi cu sprâncene. Un om deosebit de cei mai mulţi prin faptul că mi-e prieten, lucru care-l onorează teribil, aşa cum ar trebui să-i onoreze pe toţi contemporanii mei. Staţi liniştiţi, n-am băut apă după Victor Ciutacu (să trăieşti, Luminate), e doar o glumă pe care Ţăranu’ o înţelege. Şi ca să înţelegeţi şi voi cine-i persoana (personajul, chiar), Ţăranu’ e feciorul în casa căruia am locuit în perioada primei mele studenţii (am avut mai multe). Voi profita de faptul că păstrez prima mea carte şi în format electronic şi îmi voi trage un copy/paste pentru a lămuri mai bine silueta acestui domn zis „Ţăranu’”:
Vă mai amintiţi portretul lui Tudor Vladimirescu, din cartea de istorie? Ei bine, cam aşa arată prietenul Gabi Bonaciu. O poezie de om, bărbăţan cu spatele drept şi pumnul greu. Probabil că acum o sută-două de ani ar fi fost haiduc, însă veşnicia petrecută prin facultăţi l-a civilizat. Cu bucurie am constatat că spiritul său a rămas totuşi neîmblânzit şi că 1.452 de ani de studenţie nu i-au alterat umorul sănătos, ţărănesc. Şi atunci când l-am cunoscut, într-o noapte friguroasă de octombrie, în Irish Pub-ul din Oradea, mi-am zis: « uite un tânăr pe care şcoala nu a reuşit să-l tâmpească » .
Între timp Ţăranu’ s-a făcut englez. Ceea ce îmi doresc şi mie din când în când. La mulţi ani Ţărane.

La o fermă din Noua Zeelandă vacile primesc tratament VIP. „Podele” confortabile din rumeguş, saltele cu apă, masaj. Fireşte, pentru mai mult şi mai bun lapte. După cum vedeţi, am aflat unde s-a dus marmota după ce au concediat-o corporatiştii de la Milka. Are know-how-ul, îndemânarea, tehnica, are tot ce-i trebuie pentru a le oferi vacilor neozeelandeze viaţa pe care o merită. Stăpâna vacilor spune că dacă nu-s fericite, vacile nu dau lapte. Normal. Dacă ar fi mulsă de două ori pe zi şi dusă la taur o dată pe an, şi ea ar fi nefericită.

Sex again: zice un articol de pe ziare.com, că şi femeile au vise erotice fierbinţi şi că dacă iubita ta se trezeşte dimineaţa cu un zâmbet larg iar tu nu-ţi aduci aminte să o fi făcut fericită, de bună seamă a avut un vis pe care nu ţi-l va povesti prea repede. Măi, nu ştiu ce să zic. E posibil să fie de la faptul că şi-a amintit PIN-ul cardului. În fine, acelaşi deştept care a emis-o pe asta cu zâmbetul spune că femeile vizează erotic fie cu actualul partener fie cu fostul. Tehnic e destul de corect. Dacă ar visa că face sex cu viitorul iubit s-ar chema că nu are un vis ci o viziune. Hai, o premoniţie, în cel mai rău caz.

M-am trezit cu o leapşă de la Tiribonflax. Zice să scriu repede şapte cântece care-mi plac. Mă rog, asta am înţeles eu. Iată-le, şi să nu mă puneţi să le şi instalez în vederea ascultării, că nu-i cine. Hai, fie linkurile spre iutubul care găzduieşte piesele:
Cue – Burning
Roy Orbison –California Blue
Whitesnake – Is this love
Billy Idol – Cradle of love
Florin Chilian - Zece
Chris Rea – On the beach
Blues Traveler – Hook

Reţeta de azi e cea pe care am făcut-o aseară cu mânuţele astea două: Un piept de pui se taie în bucăţi măricele, se stropeşte cu oţet balsamic şi sos de soia (două linguri din fiecare), se condimentează cu boia, piper proaspăt măcinat, puţină sare şi puţin rozmarin uscat şi zdrobit în mojar. Se frământă puţin într-un bol ceramic (clipoceşte frumos) apoi se pune într-o tigaie cu pereţi ceva mai înalţi în care s-a încins o ceaşcă de ulei. După ce se rumeneşte puţin puiul se adaugă un gogoşar tăiat fâşii şi trei căţei de usturoi zdrobiţi pe jumătate. Apoi o cană de bere neagră şi capacul. Două zeci de minute sub capac la foc mic, încă cinci minute fără capac la foc iute şi se mănâncă alături de două linguri de orez fiert în apă cu sare şi ulei de măsline extravirgin.

Tweet