Visuri. Din ciclul “dormi liniştit…”

Am văzut o reclamă la Axe, un fel de testimonial în care o găinuşă (Mişule, fără aluzii) cu cotcodac strident îi lua un interviu „la cald” unui fecior destul de uscăţiv, cu puţin păr pe piept (puţin păr pe piept nu mi-a plăcut niciodată, ori ai, ori nu) care se duşa zor nevoie împreună cu alte şase găinuşe îmrăcate cu pantaloni scurţi şi bustieră inscripţionate cu numele spray-ului poziţionat greşit pe piaţă (e doar o părere, nu-mi daţi în cap). Şi unde nu-mi spune mie feciorul în testimonial că „ a fost visul meu să fac duş împreună cu şase fete”, şi unde nu mă apucă pe mine o tristeţe dar şi un soi de indignare. Indignare în primul rând pentru că aş fi preferat ca numele sponsorului să fie desenat direct pe pielea fetelor (cum era normal dacă ne gândim că de la AXE femeile devin pofticioase de împerechere şi dau năvală pe unicul bărbat din reclamă, care mai e şi destul de naşpa), nu pe chiloţi şi bustiere (cât loc poate să ocupe AXE?). În al doilea rând pentru că într-o ţară în care 60% din populaţie nici nu visează să facă duş . (period), a visa că faci duş cu şase fete mi se pare obrăznicie. Jart! Jart! (pe pieptul cu puţin păr şi pe curul cu puţine coşuri al băiatului din testimonial)
L.E.: Am aflat peste noapte că povestea asta a fost filmată la Spălătoria de bărbaţi deschisă de spray cu ocazia faptului că s-a făcut gel de duş. Asta nu îmi schimbă părerile.Pot să adaug doar că născocitorul ideii a sesizat (poate fără să vrea) că în România mai există o nişă bună de exploatat: cea a nespălaţilor cu visuri.

Rămân puţin printre reclame. S-a făcut un studiu care arată un lucru de ruşine: românii consumă în medie 2 tuburi de pastă de dinţi ÎNTR-UN AN şi schimbă periuţa de dinţi o dată la TREI-PATRU ANI. Asta înseamnă că-s degeaba reclamele de la televizor în care pasta de dinţi curge de pe periuţă de multă ce e, înseamnă că degeaba moare de plictiseală în hypermarket periuţul de dinţi şi înseamnă că există o explicaţie pentru că atât de multor oameni le pute gura. Ai zice că românii nu au televizoare, că nu se uită la reclame şi că-s din pădure. Nu prea cred, judecând după numărul mare de PET-uri golite de bere care plutesc pe râurile patriei până ajung în marea cea mare şi după viteza cu care dispar plasmele din magazine. Televizoare avem, treaba asta cu spălatul ne cam stă în calea fericirii.

Zice povestea că doi orădeni sunt campioni la sex. Pentru că am avut mereu o curiozitate (bolnavă, spun unii) referitoare la competiţiile cu teme sexuale şi pentru că m-am întrebat mereu ce trebuie să faci pentru a deveni campion la sex în cazul în care îţi iese în cale şansa de a participa la un asemenea concurs, m-am uitat la povestea celor doi orădeni. Dintre care ea vorbeşte cel mai mult, contrar aşteptărilor mele. Ori o bate bărbatul dacă nu-l laudă din punct de vedere cantitativ ori oamenii ăştia chiar se iubesc. Auzi tu, sex în fiecare zi, ba chiar de 20 de ori în 48 de ore. Mă bântuie întrebări grele. Cât de rezistentă e pielea omului de fapt? Cât de des schimbă mobilierul? Ce distanţă e între casa lor şi casele vecinilor? Au copii? Şi dacă da, cine-i creşte? Şi dacă nu, cum au reuşit să fie atât de atenţi cu atâta pasiune sub acoperiş? Şi cea mai importantă întrebare: bateriile soţului sunt alcaline sau pur şi simplu domnul suferă de priapism?

Se iau două ouă (mda, poate nu trebuia să încep aşa reţeta de azi) se fierb, se curăţă şi se taie în sferturi. Se prăjesc două felii de pâine graham sau multicereal, se stropesc cu ulei de măsline şi (doar dacă nu aşteptaţi pupături în viitorul apropiat) se freacă cu un căţel de usturoi. Se plasează sferturile unui ou pe o felie de pâine deasupra unei frunze de salată pe care aţi stropit-o înainte cu zeamă de lămâie (sau de limetă, ca-n reclamă). O porţie din asta lângă o cană de lapte rece asigură un start destul de bun pentru o zi la birou (mai puţin partea cu usturoiul, dar în general laptele îi anihilează efectul şi două-trei frunzuliţe de pătrunjel mestecate după îi anihilează şi mirosul).

Ăstora chiar LE PLACE să cânte.