Povestea de miercuri
Vă propun un joc, un exerciţiu la care sper din toată inima să participaţi. Regula e una singură şi e simplă: În fiecare zi (până mă întorc), www-ul meu va posta începutul unei fraze. Vă invit să o continuaţi aşa cum credeţi că ar trebui să fie continuată, aşa cum simţiţi. Şi nu vă reţineţi, spaţiu pe server e destul. Fireşte, va trebui să vă mulţumiţi cu secţiunea „comentarii”. Să aveţi zile bune, să aveţi ocazii şi să profitaţi de ele.
Cand am vrut sa ma despart de persoana cu care formam un cuplu…
…s-au oprit pasarile din cîntat, vîntul din zbor, orele din mers. dupa care toate si- au continuat drumul, ca si cum ceva se întîmplase.
I-am spus motivul real ("nu cred că te mai iubesc", "cred că m-am îndrăgostit de altcineva", "am realizat că nu avem prea multe în comun", "m-am împăcat cu fostul prieten", "nu pot fi cu cineva în care nu am încredere", "nu eşti bărbatul unei singure femei" etc.). Relaţiile au fost poate singurul loc din viaţa mea unde nu am fost laşă. Cu sentimentele nu mă joc (nici ale mele, nici ale altora). În rest, nu mă dă curajul afară din casă.:)
choco, innu…frumos. bravo. si bravo.
imi amintesc perfect ca i-am zis ..viata asta e un miracol ticalos de scurt si ca nu se face sa declansam tornade zilnic; alta data ca mi-as fi dorit sa dai mai mult in relatie decat am facut-o eu …. , viata merge inainte cu tine sau fara tine; nu ai fost marea mea iubire , te-am iubit in felul meu dar nu mai pot asa…; si ultima data nu am crezut vreodata ca o sa traiesc o clipa fara sa ma gandesc la tine …dar uite ca se poate si iti multumesc pentru tot ceea ce-am trait cu tine , bune si rele, dar mai ales rele, stii de ce?? pt ca am devenit o fiinta mai calculata, mai cerebrala, am invatat sa rad , sa fac sport dar mai ales sa ascult muzica si sa citesc foarte mult gratie tie, dar mai ales sa-mi pretuiesc fiintele dragi si sa vad ca nu totul mi se cuvine….
eu n-am fost asa curajoasa, la prima despartire, care se intampla pe la 20 de ani…nici nu-mi dadeam seama ce se intampla, ce nu mai mergea, ne certam de 3 ori pe secunda, da' pretentiile noastre erau ca "ne iubim". N-as spune ca n-am fost sincera, dar au existat lucruri care nu s-au spus :|. Dupa aceasta relatie/despartire, n-am mai avut "neclaritati"…cel putin eu, n-am mai avut :)
…şi nu ştiam cum, m-am îndrăgostit de altcineva :)
maxim: bine ca vezi binele in toate
kmi: la 20 de ani nimeni nu are curaj. cred.
pisicot: si a tinut chestia asta? :-)
Păi ce mai contează. Dar a venit exact la momentul potrivit!
i'am dat ceasul inainte ca sa plece de'acasa la patru dimineata in loc de sase. si nu i'am mai deschis usa dupa aia :)
i'am gatit un super mic dejun si l'am anuntat ca e ultimul
mai vrei? :))
ilinca: te pricepi, pe cuvant :-))
e, stai linistit, ca au fost si d'alea cu "tre sa vorbim" :))