Miss You when I’m gone
Azi plec spre Stuttgart. Business or pleasure? Mai mult business dar cred că va fi si pleasure, deoarece treaba mea de acolo implică mult stat la volan, multe sesiuni de test drive pe multe modele Mercedes Benz. Hmm, cred că până la urmă va fi mai mult pleasure decât business. Rămân puţin la nemţi, business şi pleasure. Pentru că business-ul nemţilor de la Lufthansa nu merge prea bine zilele astea, angajaţii au intrat in grevă pe termen nelimitat. Dina cest motiv, portia mea de pleasure (a se citi „concediu”) pe vara asta ar putea să aibă de suferit (biletele noastre spre Spania sunt la Lufthansa). În fine, poate se găseşte o soluţie şi nu va trebui să dăm la vâsle până la Roquetas de Mar.
Credeam că voi porni abia la noapte dar am ajuns la concluzia că drumul pe lumină na omorât pe nimeni aşa că voi pleca mai devreme. Asta înseamnă că trebuie să-mi rezolv repede problemele la job, să îmi fac bagajul, să-mi sărut iubita şi să plec. Rămâne prea puţin timp pentru blog şi crecetat internetul. O să-mi lipsiţi, ştiu. Poate voi găsi timp în următoarele zile (lipsesc până sâmbătă) să trec pe la voi, sau măcar pe aici. Oricum, vă propun un joc, un exerciţiu la care sper din toată inima să participaţi. Regula e una singură şi e simplă: În fiecare zi (până mă întorc), www-ul meu va posta începutul unei fraze. Vă invit să o continuaţi aşa cum credeţi că ar trebui să fie continuată, aşa cum simţiţi. Şi nu vă reţineţi, spaţiu pe server e destul. Fireşte, va trebui să vă mulţumiţi cu secţiunea „comentarii”. Să aveţi zile bune, să aveţi ocazii şi să profitaţi de ele.
Povestea de marti:
Imi amintesc primii ani ai vietii mele. Eram…
:) cool.
In primii ani ai vietii mele, eu eram nerabdatoare sa ma fac mare. Mi-a reusit :)
Altfel, concediu agreabil!
kmi: ma bucur pentru tine:-)
inca nu-i concediu, mai sunt doua saptamani pana atunci dar tin urarea in camara pana vine momentul sa o folosesc.
Ok, ok…atunci ia dedicaţia de la mine de pe blog.
Come back soon :)
pisicot, multumesc, faina piesa:-)
teoretic pe sambata revin.
Drum bun, Adi. Ai grijă de tine pentru mine!:)
Foarte drăguţ jocul pe care ni-l propui. Abia aştept! Mi-au plăcut întotdeauna jocurile de societate.
…tunsă zero, aveam ochii cât jumătate de faţă, urechile aeroplane şi mi se spunea Rubenu.
Eram nerăbdător să cresc mare. Vroiam să am burtă, păr pe piept, mustaţă şi chelie. Zilele erau mai scurte, nopţile prea lungi, verile şi iernile erau anotimpurile mele preferate. Nenea Hugo avea burtă, păr pe piept, mustaţă şi chelie. Tot nenea Hugo avea mereu în geanta sa cîte o Eugenia pentru toţi copii din faţa blocului. Deşi Denis şi Silvia erau copiii lui, el ţinea la noi toţi. Odată, zicea Iusty (un băiat mai mare din vecini), nenea Hugo venea de la servici. Era cherchelit bine, şi de aceea fluiera o melodie săsească. Cînd mai avea puţin şi ajungea la bloc, i-a ieşit ursul în faţă. Ce-i drept acum 15 ani, ursul venea mai rar la tomberoane, dar venea. Cînd l-a văzut, nenea Hugo a început să facă instrucţie cu el. Cu el, cu ursul. Şi ursul a fugit speriat, în pădure. Anii au trecut. Am acum un pic de burtă (nu ca a lui nea' Hugo), păr pe piept, chelie încă nu şi nici nu cred că o să am, iar mustaţă pot să-mi las. Nenea Hugo s-a mutat de mult la Mediaş. Nu am mai auzit nimic de el de atunci. :(
Concediu plăcut, Adi!
Btw, suntem tizi. ;)
aaaa…pai, Innu, stai sa-ti spun. Stii tunsorile "castron"? Eu eram asa. si…neagra si ma gandeam ca daca o sa ma fac mare, pielea o sa se intinda si o sa se deschida la culoare, ca la baloane, cand le umfli isi schimba culoarea :) Si cand o intrebam pe maica-mea "mama eu cand am fost bebelus cum eram?" – asteptand, bineinteles, sa primesc raspunsul "ca o papusa" – cum spunea ca sunt alti copii. "Ce-ntrebam eu si ce raspundea ea…" imi spunea – "m-am speriat cand am vazut cat esti de neagra….si erai asa grasunica". OMG! =))
:))) kmi, hai că eşti scumpă! Auzi la ea, ca la baloane! Ceea ce demonstrează că imaginaţia de copil bate orice imaginaţie de om mare. Chiar şi una bolnavă!
Şi dacă vrei să ştii şi mama mi-a zis că nu m-a plăcut tata când m-a văzut la maternitate. Eu am o faţă clasică şi nasul drept şi probabil că osul drept pe o faţă de bebece, pe care în mod obişnuit vezi două găuri în loc de nas, arăta cumva ciudat. Astfel încât tata a întrebat-o timid pe mama când m-a văzut. "Oare are nasul cam mare, mamă?" La care mama, leoaică pentru pui zice "Termină cu prostiile, cum să aibă fata nasul mare, are nasul normal fata!"
Şi a avut dreptate. Nu am avut niciodată complexe legate de nasul meu.:)
…fricoasa (plîngeam ori de cite ori apareau granicerii pe partea cealalta a Prutulu – p emalul caruia ne tot jucam-), neîndemînatica cu foarfecele (o puneam mereu pe sora-mea mai mare sa decupeze in locul meu…si cum cam asta era indeletnicirea de baza la gradinita din satul de pe malul Prutului…), si mereu murdara pe rochita alba cu buline rosii si guleras rosu, rotunjit.
iote ca m-am luat cu amintirile si uitasem: sedere placuta, si sa te intorci cu bine!
va multumesc tuturor. vad ca ati prins ideea.ma bucursi ma amuz la citirea istoriilor voatre. intre timp am ajuns la stuttgart. se pare ca sunt intreg-)
Ionutu,super povestioara cu nenea Hugo! :D
Adi,bun revenit!Cînd zburati spre España?
pe 13, maya. aprinde un bec la frankfurt pentru noi (stiu ca stai la munchen dar asa, prin corespondenta) :-)