O doamnă a cărei identitate va rămâne în umbră (ofer discreţie, după cum s-a stabilit ieri) mi-a semnalat existenţa unei probleme deosebit de grave: sexul virtual câştigă teren în faţa celui real. Evident, exagerez puţin dar şi Iliescu exagerează când vorbeşte în limba engleză aşa cum am scris eu în titlu, ba exagerează şi când spune că nu mai vrea să stea în faţă. Dar asta-i altă problemă. Revenind la cea pe care o tratez aici, zice nu ştiu cine citând The Times, că tot mai mulţi oameni se dedau la plăceri sexuale virtuale de câte ori au ocazia, ba unii chiar devin dependenţi de ele şi renunţă la cele reale. Nu ştiu părerea voastră (şi aş vrea să o aflu) dar eu unul sesizez aici cel puţin un aspect pozitiv şi unul negativ. Negativ e faptul că deşi nu prea poţi lua boli ruşinoase în urma unei partide de sex virtual (alea de nervi nu intră în categoria asta), nici nu te poţi înmulţi, ceea ce ar putea duce la dispariţia speciei, odată cu proliferarea Internetului. Pozitivă ar putea fi decizia statelor civilizate de a include penitenciarele într-un program de sex virtual, lucru care ar face din scăparea săpunului la duşuri o întâmplare mult mai puţin primejdioasă.
Cristoiu senzual? Patrick d’ nu ştiu ce (nu d’Artagnan), mare somitate şi stâlp de televiziune din Franţa e înlocuit cu o fufă pe care nici n-am reţinut cum o cheamă. Asta am înţeles eu din „Sinteza zilei” de ieri (Antena 3). Că o fi fost ăla mare om şi că ea e o fufă, se prea poate (iertată-mi fie ignoranţa). Ce nu se poate, niciodată în lume şi în viaţa lumii ăsteia, e să se întâmple ce previziona (în glumă, fireşte) Radu Tudor, şi anume, ca Ion Cristoiu să fie înlocuit la „Sinteza zilei” de Simona Senzual. Deşi poate de 1 Aprilie ar fi o farsă bună pentru Valentin Stan. Despre care cred că-i şi misogin, nu doar isteric iar Simona Senzual ar putea fi agentul declanşator al unui spectacol tv interesant.
Când îţi trag una cu ceramida-n cap! Cam aşa arată (sigur, într-o tuşă ceva mai blândă, că poate mă mai vizitează şi copii) gândul pe care i l-am adresat colectivului anonim care inventează porcării de pus în reclame. De exemplu cimentceramidele din şampon. Care vin imediat după valul de nutriceramide. Care vin după valul de provitamine care vin după valul de Q10. Nu vă mai ajungea coenzima, ’ai? Şi până nu mă liniştesc, cimentceramidele de azi se sparg şi în capul sec al celui care a tradus în limba română reclama la nu ştiu ce deodorant stick despre care se spune că te protejează „două zeci şi patru şapte”. Două zeci şi patru şapte …ce? Ok, I understand, tuentiforsevăn, no problem, poate că merge la ei dar de ce se presupune că merge şi la noi? Bicoz ui ar imbesilz? Eu cred că ui ar not. Mă rog, nu toţi…
Pâinea şi oul merg bine împreună. Mergeau adică, pe vremea când micul dejun înainte de mersul la şcoală se compunea şi din frigănele, nu doar din pâine cu gem şi cu ceai, salam sau parizer ori telemea foarte-foarte sărată. Nu văd de ce s-ar schimba asta. Azi am pentru voi o reţetă de frigănele care bate spre desert şi care vine dinspre Canada: se ia o pâine ţărănească cu miezul dens şi se taie din ea trei-patru cuburi cu latura de şase centimetri. Se stropeşte pâinea pe fiecare parte cu sirop de arţar şi se condimentează cu puţin piper negru proaspăt măcinat. Apoi se dă prin ou bătut în care s-au încorporat puţin lapte şi o linguriţă de miere de albine. Se prăjeşte fiecare cub, faţă după faţă, într-o tigaie antiaderentă în care aţi pus puţin ulei de palmier sau de sâmburi de struguri (găsiţi în supermarket, sunt uleiuri fără gust sau miros şi rezistă la temperaturi foarte înalte, adică se ard greu şi nu se transformă în toxine). Peste frigănele puteţi pune puţin gem de coacăze roşii sau de vişine. Atenţie, se foloseşte doar miezul pâinii. Coaja nu are ce căuta în povestea asta.
Uitai sa anunt doamnele si domnisoarele ca carnea (sic!) de iepure este aproape lipsita de colesterol de-ala rau. Spre deosebire de oul tau de azi, care e plin-plin. Dar si gustos-gustos… (ca eu ma dau nu in vant, ci in uragan dupa siropul de artar)
Adi, azii eşti pe val, darling! Foarte, foarte bine scris! Am râs ca apucata! Şi aveam nevoie, că am venit din instanţă, unde am avut 7 dosare şi o judecătoare repezită. Şi astea după 2 ore de somn (şi musafiri din cele străinătăţuri pe care azi m-am legat să-i plimb prin Bucureşti).
kraal, îmi place mai mult curcanul, la fel de…curat.
Dar şi iepurele cu măsline e bun, cu o condiţie: să fie de casă şi nu sălbatic.
innu, ma bucur si apreciez..aprecierile:-)
Eu zic că principalul dezavantaj al sexului virtual este că e foarte static. Adică nu se (prea) ard calorii :D
plus ca, oricum ai lua-o (situaţia, să ne înţelegem), tot singur eşti. cred că merităm mai mult:-)).măcar unii dintre noi.
pentru aia care nu's in stare sa'si faca rost de sex real, sexul virtual pare o solutie foarte buna atat pentru ei cat si pentru noi ceilalti care nu mai s'tem agasati de ei. si nici nu se mai reproduc. gasesc ca e solutia ideala!
aia cu ceramida e fun, adica sa'ti pui ciment in cap cu buna stiinta. nu e bine, nu e bine. insa reclama enervanta a acestor zile e una pentru produse care rezista coafura, daca pot sa ma exprim asa, si iata ca am putut, in care vocea fotomodelei din reclama este dublata de cea mai ingrozitor de enervanta voce, ever!
ilinca, ai si tu dreptate:-)
o sa fiu mai atent la reclame, abia astept un motiv sa ma enervez:-)
apropos de reclame, petromu' are şi reclama cu nr.2, de data asta cu un taximetrist care zici că-i staroste duminica în poiana lui Iocan din faţa blocului său. :)))
daa, ma vazut, oamenii nu se lasa:-))
Pentru că Romînia va creşte prin bun simţ şi responsabilitate, dom'le, de aia nu se lasă ei! :D
cum de nu mi-a trecut prin cap:-))
Adi, nu am definit sexul virtual.
Dacă e virtual în sensul că doar în imaginaţia noastră, mi-e că avem toţi o genă de cyborg în noi.
Dacă e ăla făcut la telefon cu o persoană cunoscută, cu poveşti despre ce ţi-aş face dacă aş fi acum lângă tine, fă aia pentru mine, mmmm, aaah, eventual sweet or dirty talk, după gust, mi-e că e numai pentru imaginativi cu vocabular, curaj şi erotism. Deci, se cer abilităţi.
Dacă e ăla făcut pe internet, cu camera, în masturbatoriu, e ca şi cum te-ai atinge în timp ce te uiţi la un film porno, cu condimentul suplimentar al fructului oprit dat de bănuiala că nu faci ceva cusher. E pentru vizuali obraznici.
Dacă este cel făcut pe messenger or în camere chat, cu parteneri necunoscuţi, ei bine pe mine una ăsta mă fascinează. Este curat material de studiu pentru sociologi, antropologi, psihologi, sexologi. Gândeşte-te că nu vezi nimic, trebuie doar să-ţi imaginezi. Nu-l cunoşti, deci imaginaţia ta nu se poate sprijini pe nicio reprezentare vizuală. Tre să baţi repede, eventual doar cu o mână :)), ca să ţii pasul cu mersul sângelui spre climax. Tre' să fii bun la descrieri, la minciuni, la sex real, ca să ai ce povesti…că doar, deh, e curat literatură erotică.
Ar fi multe de spus :)) Dar esenţialul rămâne. Viaţa bate virtualitatea! :D
oare a mai rămas ceva nelămurit?:-)
pari pricepută. mai învaţă-ne:-)
:))) Restul e tăcere! :)))))))
shhhhhh.shhhhhh:-)