Din câte am observat, cartea cu reţete de pâine la care lucrez nu se corectează singură. În consecinţă, mi-am propus ca azi să recuperez săptămâna petrecută ba la Sinaia, ba la Arad, ba pe drumurile ţării şi să nu mă ridic de la masă înainte de a isprăvi măcar 300 de pagini. Raluca mi-a stricat puţin planul, în sensul că a avut de filmat la expoziţia de Ciobănesc German din parcul Bălcescu (Oradea) şi pentru că mi-a spus unde merge, m-au apucat mâncăricii şi a trebuit să-mi iau un hanorac, tenişii şi aparatul foto (instrument minunat pe care abia acum învăţ să-l folosesc) şi să mă rup pentru o oră de litere, poze cu pâine care mă fac să salivez pe carte şi inerentele erori de adaptare în urma traducerii, cu care foarte tare mă distrez. Nu, nu m-am mirosit cu câinii în parc însă vreo doi-trei tot au reuşit să mă umple de bale. Fireşte, nu le atribui vina, pur şi simplu, nu mă pot abţine şi trec la smotocit, mai ales dacă sesizez chef de socializare în privirile lor, iar ei fac ce ştiu mai bine: scot limba şi încep să o fluture. Ei, nu-i nimic, apă şi săpun mai am, aşa cum am şi o poveste de acolo:
Mamelor din lumea-ntreagă…
Asta nu e viaţă…
E o eroare judiciară. Noi suntem poliţişti, nu hoţi.
Hmm, afară parcă e mai bine.
Dă-mi mingea, o să fim prieteni… până intri la liceu.
Uite, vezi, deja ne-am împrietenit…
Faceţi loc pentru Salvamont! Coniacul e la Saint Bernard.
Dentistul mi-a spus să rod măcar trei beţe pe zi…
Nu intră şi grupa mea? Mă rupe plictisealaaaaaahh
Pst! Hei! Vino să te ling puţin. Da, tu, ăla cu aparatul…
Eu sunt liber. Eu mă expun singur. Mă găsiţi aici zilnic…
vaaai…ce haiosenii.
esti ceva….
si…nu ti s-a lipit nici unu' de-ala mic si pufulos de inimioara?
sa-i aduci lu tanti Iacob de-un tovaras de nebunii?
iacob e in baia mare la parintii mei.
da, cusurul expozitiilor canine la care mergem (cam la toate) e ca ni se rupe inima sa lasam acolo atata puzderie de catelusi. acum lucram la un plan pentru casuta noastra si daca ne iese, va veni si cu loc pentru caine, negresit:-)
apropos de casa, curte si catel: am o prietena care si-a vazut visul cu okii: si-a luat casa…are curte si , nah…trebuia sa-si procure si ketzel.
crescatori…telefoane..asteptari…gata! lup belgian..o frumusete!
luat de mic…o nebunie de ketzel…cushca in curte…un nebunel..un frumos
sa n-o mai lungesc: e cel mai netalentat caine de curte: doarme de sparge toata noaptea (poate sa pice bomba, ca el doarme dus), prietena mea il trezeste dimineata la 7.30 (cand ii da mancare)..
in rest…tremura de teama pisicilor..e prietenos cu toata lumea..si n-ai vazut asa afacere:))
:-)))))
Minunate pozele, te invidiez că ai fost acolo cu ei :)
Cât despre casă, curte, verandă, flori, căţei…of…
eh, da, deocamdată ne mulţumim să smotocim câinii prin parcuri şi sa dăm huţa copiii vecinilor:-)
dar e bine că avem speranţă:-)
bine ai revenit, moarte durerilor:-) (avea mătuşa lui tom sawyer o poţiune cu numele ăsta)
…cu limbile p-afara si cu metronomul in coada! :)
saptamana faina si voua!
manole,multumim:-)