The Light – Welcome to the future (lansarea de la Oradea)

Ce fiucer bă?
Joi, 12 Iunie 2008, a venit Lumina la Oradea. S-a petrecut lansarea cinematografului THE LIGHT, cinematograf ce funcţionează exclusiv pe bază de tehnologie digitală. Multiplex cu opt ecrane, super filme, spectacole de operă, concerte live, transmisiuni sportive, evenimente „broadcasted world wide” după cum se exprimau aseară cei doi proprietari ai afacerii (e o afacere). Aproape că am crezut că Oradea e primul oraş din ţară în care se va deschide minunăţie de cinematograf digital şi computerizat dar am reţinut (cumva citind printre rânduri) că de fapt primul va fi deschis în Bucureşti la cinema Libertatea iar cel din Oradea va fi deschis abia în noiembrie, odată cu inaugurarea noului mall, de-i zice TIAGO. Bun şi aşa, oricum e important faptul că lansarea conceptului în Europa s-a petrecut aici, la Oradea şi, muuult mai important e faptul că între rândurile de scaune va exista loc să-mi întind picioarele-mi bătrâne şi degrabă amorţitoare. Mă rog, aşa se laudă apropitarii. Dacă nu o fi aşa, cred că o să-i porcăiesc niţel, după care o să mă duc la The Light cum mă duc la Hollywood multiplex, adică rar spre deloc. Dar, totuşi, hai să nu renunţ la optimism, până în noiembrie nu mai e mult.

Â
Alte probleme?
La capitolul „alte probleme” am reţinut o iniţiativă interesantă, rezultată din colaborarea dintre The Light şi TIFF: peste vară se va organiza un workshop destinat tinerilor cu mâncărici în degete şi cu sinapse zglobii. Nişte oameni care ştiu cu ce se papă cea de-a şaptea artă vor ţine cursuri de cinematografie şi îi vor învăţa primii paşi „in digital” pe viitorii făcători de filme din Românica noastră scumpă şi des câştigătoare de premii la Cannes. Adicătelea toată vara, câteva echipe de tineri înarmaţi cu camere digitale îşi vor combina neamurile să joace în filmuleţe care vor fi proiectate la lansarea cinematografului, cu covor roşu, critici prezenţi, public şi tot tacâmul aferent.

Â
A spus cineva „tacâmuri?”
Lansarea s-a întâmplat la Scorillo (Decebalus per..). Mâncare foarte bună. Foarte bună! Bufet suedez, cu gustări calde şi reci. Şi fructe şi prăjituri. Am fost sfâşiat de durerea de dinte şi pofta de bunătăţi care luptau între ele în fizicul şi psihicul meu. Până la urmă pofta s-a dovedit mai tare decât durerea şi pentru o scurtă perioadă de timp am uitat de pulsaţiile din dinte şi mi-am concentrat atenţia asupra papilelor gustative. pe care nu le-am suprasolicitat, le-am dat doar câte puţin din fiecare fel, pentru o cât mai riguroasă documentare. Nu voi da detalii, de dragul prietenelor care trec pe aici şi se plâng că le afectez cura de nemâncare.
Ce am mai văzut? O puzderie de chelneri atenţi, muzica bună, Dragoş Bucurenci pe post de maestru de ceremonii, Flavius Bunoiu pe post de organizator stresat (atât cât trebuie să fie un organizator), fete drăguţe şi indivizi cocoţaţi pe catalige plus o trupă de dansatori care aproape că au reuşit un Riverdance. Mă rog, chiar au reuşit dar după ce ai văzut Lord of The Dance e greu să le dai notă maximă celor care încearcă să facă la fel. În rest, mondeni locali, presă, reprezentanţi ai mall-ului, câştigătorul Palm d’Or- ului pentru scurt-metraj, Marian Crişan care e din Salonta şi-i ruşinos ca o fată mare (dacă îşi mai aminteşte cineva cum erau fetele mari ruşinoase, să-mi spună şi mie că-s tânăr şi nu le-am apucat, folosesc şi eu expresii întîlnite prin cărţi).

Tweet