Rezistenţa e futilă

Simt eu nevoia să vorbesc urât? Nu, doar fac mişto de ăia care n-au făcut şah la şcoală şi au rămas proşti. Cum, poţi să te descurci în viaţă şi dacă nu faci şah la şcoală? Nu pot să cred. Că dacă se putea, nu veneau nişte domni din Parlamentul României să spună că ar fi bine, chiar recomandat (spre obligatoriu) să se studieze şahul la şcoală pentru ca minţile copiilor să se dezvolte armonios, neuronul să fie antrenat, să nu le mai stea gândul numa’ la tâmpenii, hi5, manele, piţipoance şi cocalari. Bine, să nu vă închipuiţi acum că am intrat în panică la gândul că mă vor pune să fac iar clasa a patra şi mă vor obliga să joc şah (aş rezista cel mult la table, hai…Piticot şi Nu te supăra frate). Nu cred că se va întâmpla una ca asta, adică e pedeapsă destulă mersul la şcoală în România şi luarea programei în piept, copiii nu mai au nevoie de un stres suplimentar şi oricum, lucrurile care au ceva în comun cu inteligenţa nu au cum să iasă bine din Parlament. Mă gâtuie plânsu’ însă la gândul că plătim cu bani grei tot felul de imbecilităţi (să nu zic…imbecili) zămislite de unii care în loc să pună mâna şi să facă lucruri utile pierd vremea cu şuşe de genul celor descrise mai sus.

Să revin la futilitatea rezistenţei. Ieri dimineaţă ascultam radioul şi am auzit o ştire despre o serie de arestări care s-au petrecut în zori, când e somnul mai dulce şi oxigenul mai puţin în dormitoare. Unii, oameni răi, au fost săltaţi de poliţie în urma a câteva săptămâni de filaj, interceptare a convorbirilor telefonice şi alte „investigaţii cu mijloace specifice”. Am mai văzut lucruri din acestea, nimic senzaţional. Mi-a reţinut atenţia sincronul cu purtătorul de cuvânt al poliţiei, un domn pe care nu mai ştiu cum îl cheamă dar care e foarte şugubăţ, mereu cu o glumiţă pregătită în faţa jurnaliştilor, mereu cu un colţ de zâmbet în faţa camerei de luat vederi. Întreabă o duduie reporter:
- Arestaţii au opus rezistenţă?
- Domnişoară, la acţiune au participat şi colegii noştri de la S.P.I.R., deci vă daţi seama că orice rezistenţă ar fi fost inutilă.
Ceea ce m-a făcut să mă întreb: de ce nu suntem toţi precum colegii dânsului de la S.P.I.R.? Vă daţi seama unde s-ar situa România dacă am fi atât de hotărâţi, bravi, inteligenţi, precişi, instruiţi, calculaţi, prezenţi şi implicaţi? A, să nu uit, acum o săptămână-două, am văzut la ştiri un domn din România (am uitat oraşul) peste care au intrat mascaţii de două ori în aceeaşi lună. De fiecare dată i-au spart uşa şi l-au pus pe burtă cu toată familia. De fiecare dată căutau pe altcineva. Probabil pe colegii de la S.P.I.R. .

Pe scurt de pe netul cel mare:
Băieţii răi au parte de mai mult sex. Normal. Pentru că băieţii buni merg în rai, unde sunt fericiţi din toate punctele de vedere şi oricum, am auzit că acolo nu se fac lucruri lumeşti.

O tanti de 52 de ani din US dă în judecată Victoria’s Secret. Cică s-a rănit la ochi în timp ce încerca să-şi pună chiloţii. Hmm. Nu ştiu ce să zic. Când constaţi că lenjeria de la V’sS nu mai e un aliat de nădejde se cheamă că te-ai lovit la ochi? Ori poate cascadoria asta intitulată „trasul chiloţilor” devine tot mai primejdioasă pe zi ce trece?

Preoţii din unităţile sărace vor avea salariul mai mare. Cu 25%. Nu ştiu ce înseamnă „unităţi sărace” dar cred că e vorba despre acelea în care popa n-are ditamai crucifixul de 500g de aur pe piept ci doar o amărâtă de cruce de 45 de grame. Ok. N-am nimic împotrivă, dacă asta ne face cu 25% mai mântuiţi. Sau cum se măsoară performanţa preoţilor? Nu în cantitatea de suflete salvate? Nuuu??? Păcat.
La revedere. Sper. Şi mai sper că veţi avea ocazii. Şi că veţi profita de ele.

Tweet