Olanda 2, România 3

Eh, e un vis. Nu, nu sunt microbist, nici nu prea îmi place fotbalul dar scorul din titlu e un vis mult mai bun decât cel cu urşi, care se tot repetă (visul, dar şi urşii parcă-s aceiaşi) şi despre care o să vă povestesc poate într-o postare dedicată viselor. E posibil să devină realitate visul ăsta? Măi (vorbesc cu mine acum), nu ştiu ce să spun. Cred că mai degrabă cel cu urşii, că la Sinaia ori Braşov poate că mai ajung în viaţa asta. Eh, lupta asta dintre optimistul din mine şi realistul care nu-l crede pe Domenecq când spune că România e favorită în meciul cu Olanda, e destul de cruntă dar îşi va găsi astâmpăr mai pe seară. La fel şi eu, lângă una brună ca ursul şi aspră ca părul lui. De unde ştiu cât e de aspru părul ursului? PETA să sară peste următoarea frază : tata avea o tăbăcărie cândva şi în tinereţe am avut ocazia să mă întâlnesc cu animale moarte devenite covoare sau preşuri, inclusiv cu câţiva urşi care au crezut că omul îmbrăcat în verde le face poze.

Credeam că România e singura ţară în care un candidat despre care se ştia că e mort putea ieşi învingător din confruntarea electorală. Greşit. Şi în SUA au comis-o. E drept, americanii ţin alţi oameni în rezervaţii şi se războiesc cu unii de care nici măcar n-au auzit până să debarce în bătătura lor, aşa că nu mă miră. De fapt, nici noi nu suntem mai înţelepţi, dacă stau să mă gândesc puţin. Că ăia au votat mortul, mai că pot înţelege. Greu, dar pot. Fac apel la resursele de logică şi simţire şi pot. Resursele mele sunt depăşite însă de lipsa de reacţie a autorităţilor, de lipsa de logică şi de bun simţ. Cu sau fără lege, e clar că dacă dintre doi boxeri, unul moare înainte de a intra în ring, meciul se anulează şi supravieţuitorului i se caută alt adversar. Cred. Aşa aş face eu dacă aş fi autoritate. În cel mai bun caz, mortul pierde prin neprezentare şi nu mai laşi spectatorii să stea în jurul ringului 12 reprize, ba îi mai şi încurajezi să ovaţioneze, să aplaude, să arunce cu floricele de porumb, pentru ca la finalul timpului regulamentar de desfăşurare a unui meci normal să ridici mâna mortului.

Un militar britanic ce lupta pe frontul din Afganistan a supravieţuit după ce un glonţ i-a traversat creierul. Asta e (după standardele mele) o minune divină. Câţi dintre cei pe care i-am ales (unii dintre noi) ar supravieţui impactuli dintre scăfărliile din dotare şi gloanţe? Probabil mulţi. Şi nu pentru că Divinitatea ar avea normă la miracole, nu, ci pentru că gloanţele nu ar întâlni nici un organ fără de care să nu se poată trăi, ba chiar cred că nu ar întâlni nimic în afară de aer. Vreţi argumente în sprijinul amarului meu? Mai citiţi o dată paragraful anterior. Sper să ne vedem şi mâine. Până atunci, să aveţi ocazii. Şi să profitaţi de ele.

P.S.
Aseară am ajuns la comentariul cu numărul 1000. 1000 în 6 luni. Vă mulţumesc.
P.P.S.
Nu mă laud, sunt doar surprins. Plăcut. Pentru mine e mult:-).

Tweet