Se pare că Maria rămâne cu banii, eu rămân cu urşii iar naţionala de fotbal a României râmâne cu un gust amar. Nu sunt supărat pe naţională. Nu aş fi fost nici dacă ar fi pierdut finala, după cum nu aş fi fost extrem de fericit dacă echipa Olandei nu ne-ar fi bătut cu frâna de mână trasă. Cred că după meciul de aseară e clar pentru toţi analiştii şi cronicarii de sport din Europa că dacă a fost blat, Van Basten n-a ştiut. Nici echipa lui. Nici echipa României. Care părea că nu vrea să se califice. Trec peste şocul produs de pârâitul propriilor mele fălci (de la căscat, de la plictiseala din timpul meciului) şi încerc să îmi imaginez ce s-a întâmplat cu echipa noastră la acest turneu final. Nu vreau să vorbesc în termeni fotbalistici, nu mă pricep, nu-i domeniul meu. Nici fetele nu-s domeniul meu dar am condus câteva acasă de la cinematograf aşa că am o oarecare experienţă. În consecinţă, încerc să mă exprim pe înţelesul meu: echipa României a fost ca băiatul acela care a scos fata în oraş, a rezistat întrebărilor ei despre fostele prietene (meciul cu Franţa), a obţinut a doua întîlnire şi a gustat fraga buzelor, ba chiar a apucat să afle dacă sutienul ei se închide la spate sau în faţă (meciul cu Italia), a ajuns la a treia întâlnire, fata l-a dus acasă pentru că părinţii sunt plecaţi la ţară în week-end şi ea se teme să doarmă singură. S-au pupat, s-au împrietenit, el vrea, ea nu se lasă, să nu se creadă că-i uşoară dar parcă-parcă se împiedică, lucrurile se încing, el e transpirat, respiraţiile ei sunt tot mai dese, sutienul dispare, hop – s-a dus şi tricoul lui, fustiţa e ca şi cum n-ar fost vreodată şi jeanşii băiatului sunt undeva departe. Apoi vine o întrebare şoptită între două săruturi:
- Ai prezervativ?
- Ă..ă..nu…
- Du-te bă acasă!
Ne pricepem, suntem dibaci şi buni de gură, ştim fente şi oleacă de bătăiţă. Nu prea ne iese însă faza finală, aceea pentru care se joacă fotbalul. Ce-i de făcut? Păi eu de unde să ştiu, dacă nu ştie Piţurcă? Cum să explic eu dacă Mutu, Chivu, Bănel, cei doi Niculae, Dică şi ceilalţi nu pot să explice loviturile cu stângul în dreptul. E drept, cel puţin pentru mine, echipa naţională nu trebuie să dea explicaţii. Pentru mine e bine aşa, am fost acolo, am jucat cât am putut, cum am ştiut în momentul acesta. Datoria lor a fost să joace cât de bine pot, cred că au făcut-o. Datoria mea e să-i aplaud, cât de mult pot, asta lăsând la o parte ironia din prima parte a postării. Poate ar trebui să ne gândim cu neuronii psihici din cap că victoria nu-i o povară atât de grea. Poate. Poate în noaptea asta voi visa iar urşi. Pe mâine.
Later edit: Maria nu a rămas cu banii. Viaţa asta…
Hehehehe, tare :-)
nu ramina maria cu banii. ca a pariat 3-1. a fost generoasa si a dat un gol si romaniei. o fraiera. altfel, m-am interesat. raluca?
da, raluca:-)
pisicot: nu mai tare decat ei:-)
salut-o pe raluca din partea mea :)
maria: cu placere, se va bucura :-)
aveam eu o postare mai veche, Naţionala de bere îi zicea. Mulţi pretenari de'ai mei s-au înfuriat pe mine. Pe mess, la telefon, la o bere. Io le-am zis tuturor să mă linşeze şi pe blog. Pierdeam bunătate de trafic, nu de alta. N-a fost să fie. Uite şi articolul cu pricina : http://ionutu.wordpress.com/2008/05/17/nationalade-bere/
Sper să nu te superi că pun link la tine.
nu mă supăr şi dacă aş descoperi cum să fac să-şi ataşeze lumea link pe semnătură, pe cuvânt că aş folosi opţiunea :-)
La "salutat" ma pricep si eu, la fotbal mai putin, desi am idee ce e offside, de fapt cand e offside…Deci, un mijloc de saptamana agreabil va doresc :)
kmi: salutul tau ne bucura si il intoarcem fara sa stam pe ganduri :-).multumim pentru urare (eu acum multumesc si in numele celorlalti vizitatori, cred ca e ok) :-)
maria: raluca te saluta si ea :-)
azi e zi de saluturi si urari :-). e week-end si eu sunt ultimul care afla??
Şi eu vă salut pe toţi! Btw, maman adică soacra mea, zicea aseară că i-ar părea rău dacă Ro nu s-ar califica mai departe. De cînd cu Euro, la ea la serviciu lumea a devenit mai comunicativă.. :)
macar atat sa castic\ge si romania din povestea asta:-)
pai ce legatura au week-end-urile cu saluturile? desi la mine intr-adevar week-end
pai de obicei la inceputul week-endului se saluta lumea, isi ureaza tot felu' (zile bune, odihna, distractie. etc)
si la tine e week-end zici.hmmm! lasa ca vine si al meu. cu treaba, e drept, dar presimt ca va fi distractiv.