Ce-mi pasă mie de Primărie?

Scena 1
„Politica e-n trombă şi dragostile se sucombă”. Un vers dintr-un cântec de Ioan Gyuri Pascu. E cam în trombă politica la noi, recunosc. Îmi pare că nici dragostile nu se simt prea bine. Aşa, în general, vreau să spun. Mă plimb pe stradă, în spatele meu se petrece o conversaţie pe care o aud şi pe care nu o voi reproduce că fin’că nu vreau. Ideea ei însă, da: o fată certa un EMO, prietenul ei de bună seamă, pentru că e mult prea moale şi se lasă călcat în picioare de toată lumea. Din delicateţe nu am izbucnit în râs. Păi dacă vrei un bărbat aspru, cauţi un macho (deşi machismul a cam apus), nu un EMO, nu? Sau poate vrei un bărbat pe care să-l poţi domina, pe care să-l poţi face să sară de pe pod cu ochii în lacrimi. Chiar aşa, aţi observat că s-a umplut lumea de femei cărora le place să fie stăpâni? Şi de bărbaţi care acceptă statutul de vasal? Argghhhhhh!

Scena 2
La două sute de metri de scena cu EMO-ul terfelit, o altă scenă, de data asta emoţionantă şi care contrazice scena de mai sus: un cuplu de bătrânei, cărunţi, obosiţi dar aparent foarte îndrăgostiţi. Nu, nu zburau amoraşi în puţa goală pe lângă capetele lor, atitudinea şi gesturile îi trădau însă. Ea şchiopătând uşor, el ţinând-o de mână. Palmele lor lipite, privirea lui plină de drag, macii roşu-sânge din fundal, toate astea m-au făcut să regret pentru o clipă că nu sunt în stare să trag o linie dreaptă, dar să mai şi pictez….

Nu cred că EMO-ul şi prietena lui DOMINATRIX vor ajunge vreodată în decorul cu maci roşu-sânge (decât dacă băiatul nu-şi uită lama acasă). Să fiu sincer, nici nu prea îmi pasă, după cum nu-mi pasă cine iese primar în Oradea sau aiurea. Sunt prea ocupat cu îndeplinirea dorinţei pe care nu i-am spus-o niciodată peştişorului auriu: vreau să mă plimb cu ea de mână prin faţa macilor roşu-sânge, într-o duminica după prânz, în anul 2048.

Update: Regulile şi regulamentele au fost inventate pentru a ne uşura existenţa, pentru a ne ajuta să evităm scene de genul “Scena 1“, care s-ar putea petrece nu doar pe stradă, la cinema, în mall sau la restaurant ci şi acasă, când bărbatul încearcă să se desăvârşească urmărind (eventual cu prietenii) sesiunile de evanghelizare şi bune maniere intitulate Euro 2008. Un astfel de regulament se găseşte la Chinezu
Nu vreau să rup vraja dar cred că merită trei minute din timpul vostru.

Tweet