Marketing şi electorale.

Sunt în plină sesiune şi studiez (azi) la disciplina „Introducere în marketing”. Ca mai toate celelalte discipline de la facultatea de marketing şi afaceri economice internaţionale (literele mici din numele facultăţii indică lipsa respectului), şi aceasta e o tâmpenie creată pentru ca nişte băşiţi să poată lua bani grămadă. Cred că persoanele care au scris cursurile nu au auzit în viaţa lor de Kotler, nu au văzut nici de la distanţă o carte de Trout şi Ries. Ba chiar îi suspectez că nu trăiesc pe lumea asta. Conceptele pe care sunt obligat să le memorez sunt atât de depăşite, situaţiile prezentate ca fireşti sunt atât de nenaturale încât mi se face rău şi sincer, am ajuns la concluzia că nu o să ne revenim niciodată, că sistemul se perpetuează prin minţile a mii de tineri care nu au avut ocazia să lucreze în mediile în care am lucrat eu (curată şansă) şi care sunt forţaţi să înveţe pe de rost tone de imbecilităţi. Pentru că dacă nu ştii literă cu literă cursul (agramat şi greoi în exprimare, pe lângă faptul că e plin de prostii) nu ai cum să scoţi un cinci care să te ducă mai aproape de licenţă, ce să mai vorbesc de un zece care să-ţi umple părinţii de mândrie. Mă tot întreb: n-ar fi mişto (Iri, Iri) să poţi obţine o diplomă pe baza experienţei reale pe care o ai în loc să o obţii pe baza memorării lipsei de experienţă a altora? Ba încă una şi mai tare: n-ar fi mişto (băă Iri, ieşi din mintea mea) să nu intereseze pe nimeni diploma ta dacă eşti în stare să faci treaba? Şi dacă îmi veniţi cu „ţi-ar plăcea să fii operat de un chirurg fără şcoală?”, mai bine nu veniţi. Aş prefera să nu fiu operat niciodată, de niciun chirurg. Pentru că aşa cum un certificat de căsătorie nu te face fidel, o diplomă universitară nu te face învăţat. Studiul da. Evaluarea corectă a cunoştinţelor, da. Corectitudinea materialelor din care te pregăteşti, da. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu cred că oamenii care au acasă o diplomă, două sau patru mii sunt nişte tăntălăi. Vreau să spun doar că văzând prin ce trec acum, în anul 2008, an în care mă asteptam să fie mai bine, mai multă lumină decât în 1995 când am terminat liceul, ce scrie pe diplome sau numărul lor, mă lasă rece. Foarte rece.

Nişte oameni lipeau afişe electorale. Poate că nu le lipeau unde era voie, poate că nu foloseau lipiciul corespunzător, poate lipeau prea multe şi poate făceau zgomot în timpul acesta. Dar lipeau afişe, nu dădeau în cap, nu înjurau, nu scuipau, nu jefuiau, nu tîlhăreau. Cu toate astea, organul a simţit nevoia să le pună cătuşe. Poate că aşa e la regulament, habar n-am. Poate tot la regulament scrie că dacă infractorul nu stă să-i pui cătuşele, trebuie să-l rupi cu bătaia până îl aduci în starea în care trebuie să-l ia ambulanţa. Primul meu gând a fost „ păi de ce nu au stat şi ăia să le pună cătuşele, să-i ducă la secţie şi să rezolve acolo problema?”. Apoi mi-am venit în fire şi mi-am spus:” pentru că, boule care eşti, nici tu nu ai fi stat să te ia un pulifrici în uniformă şi să te strângă cu fierul aşa, de-a moaca, nici tu nu ai fi stat să te înjure sau să ragă la tine aşa cum nici tată-to care te-a făcut nu a îndrăznit, nici tu nu ai fi întins mâna cuminte, să te ducă la secţie şi să te bată cu cartea în timp ce dobitocii lui de colegi ar fi râs de tine, nici tu nu te-ai fi lăsat umilit de unu’ pe care îl plăteşti pentru ca tu să fii în siguranţă. Şi tu i-ai fi fracturat piramida nazală dobitocului şi l-ai fi legat cu propriile cătuşe de roata maşinii lui cu girofar şi sirenă cu care s-a oprit azi în mijlocul intersecţiei ca şi cum pentru el nu ar exista Codul Rutier, chiar dacă asta te-ar fi făcut anarhist şi cremenal. Ce spuneam mai sus? Că diploma nu te face învăţat? Nici uniforma nu te face drept, bun, civilizat sau profesionist. Zic iar: mult mai avem până departe. Între timp, noi „taci şi sapă”. Dar până când?