Torticolis

Contractura mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului, care limiteaza miscarile de rotatie a capului.

A început acum şapte sau opt săptămâni. Violent, supărător. Credeam că va trece în două-trei zile. M-am înşelat. Frecţia m-a lăsat în aceeaşi stare. Diclofenacul şi-a dovedit neputinţa. Şi inutilitatea, cu aceeaşi ocazie. Zilele au trecut una după alta, normal. Normal mi se părea deja şi torticolisul meu, îmi închipuiam că aşa va arăta tot restul vieţii mele. Ba, după un episod din Dr. House am început să cred că am meningită, sau o tumoare în dezvoltare, poate un parazit african. Ce? Nu credeţi că-i posibil? Cu globalizarea asta? Ba eu cred că da. Ei, dar să nu deviez. De la o vreme am văzut că vine primvara, că textila de pe căprioare se subţiază şi că nu pot întoarce capul după ele, să le adulmec zambila de la rever, că trebuie să mă întorc de tot ca R2D2, operaţiune destul de incomodă oricum*. Nu se mai putea. Aseară, la capătul unei plimbări destul de plăcute am oprit în faţa unei farmacii şi am cerut ceva pentru torticolis (ca un medic ce mă aflu (şi marmota…) am eliminat pe rând meningita, tumoarea şi parazitul din ceafă limitându-mă doar la banalul şi deloc gloriosul torticolis). Farmacistul s-a conformat, mi-a dat nişte pastiluţe destul de ieftine şi nişte pastiluţe ceva mai scumpe pentru “roşu în gât”. Pentru “roşu în faţa ochilor” nu sunt pastille, că aş fi luat, măcar până trece summitul (nu stau în Bucureşti dar mă omoară atâta ştire despre summit). Am început tratamentul de aseară. Azi, victorie! Pot să mă uit în stânga şi în dreapta fără să-mi mişc torso-ul. Hmm, deci asta am pierdul în ultimele săptămâni. Aproape că uitasem cum era. Doamnelor şi domnişoarelor, vine vara. Ne întâlnim pe stradă.

Telefonul mobil ucide. Cumva. Un distins neurochirurg citat de un la fel de distins ziar britanic face apel la guverne şi la companiile de telefonie mobilă pe chestia asta. Zice că e necesară reducerea expunerii la radiaţii altfel mama dracului ne ia pe toţi ăştia care vorbim la mobil. Adevărul e că microundele nu-s prea bune, mai ales dacă le permiţi să îţi traverseze cutia “ucraineană”. Şi la fel de adevărat e că eu unul încerc să nu vorbesc prea mult la mobil într-o zi, din convingerea că e nociv. Nu mă bazez pe nimic, nu-s cercetător britanic, pur şi simplu “sâmţăsc”. Şi dacă aş avea un copil, nu ar pupa telefon mobil până la 30 de ani. Şi nu ar face sex până la 35, dar asta e altă poveste. Oricum, trag nădejde că tehnologia care e pe punctul să ne omoare va evolua într-o direcţie ceva mai optimistă. Nu mi-ar plăcea să intrăm în istoria Universului drept “civilizaţia care nu a făcut faţă propriei dezvoltări”

Lua-l-ar NATO! Domane iartă-mă! Gigi ză şepard a tropăit a revoltă, a făcut spume puţin, aşa, pe la colţurile gurii, a porcăit (prea gentil chiar) prezentatoarea de la Realitatea (bine, şi eu fac asta cu cei de la Realitatea destul de des, că merită, dar asta nu scuză ieşirea berbecului) , şi-a luat jucăriile (caracterul) şi s-a cărat. Nu contează despre ce se vorbea, oricum, tâmpenii, contează replica lu’ dumnezeu (cu “d” mic, că-i valabil doar la el la palat) : “Ma fetito, eu vin la tine in emisiune, ma deranjezi la ora 10 noaptea si imi spui tu mie “habar n-aveti”. Cum spui, ii spui tu, o pustoiaca, lui Becali ca habar n-aveti. Habar n-ai tu! Sa vedem cu cine mai faci tu emisiune”. „Ceau, la revedere”. Din fericire pentru televiziuni (din nefericire pentru noi), România e plină de dobitoace cu care se poate „face emisiune”.

Update: Am furat-o de la Dacia cuocazia zilei de 1 Aprilie. Apreciez. Dar nu m-ar mira să se întâmple.

În sfârşit Dacia face progrese. Am găsit un anunţ, o ştire care spune că uzinele Dacia vor produce o bicicletă de 1000 de euro care va fi comercializată în toate show-room-urile Dacia din România şi în alte ţări europene. Bicicleta se va numi Dacia (original tare, la banii ăştia puteau să-i pună un nume) şi probabil va fi cumpărată de dracu’ la preţul ăsta. Ca să nu mai spun că dacă tratează bicicleta de 1000 de euro cum au tratat Loganul de 5 mii (îşi mai aminteşte cineva?), probabil bicicleta va costa în show-room cât o noapte la Burj al Arab în apartamentul ăl mai scump. Cu micul dejun şi cacaoa incluse.

Cât de tâmpită poate fi omenirea asta? Bag de seamă că destul (războaie, foamete, boli, global warming). Asta însă nu împiedică descoperirea altor lucruri care să mă facă sa spun “să-mi b@g ¤#l@!” de exemplu, implantul de cap. Adică nu vă închipuiţi că se ia un cap deştept şi se pune în locul unuia mai prost sau care suferă de migrenă cronică. Nu, e un implant de silicon pe ţeasta celui care vrea să pară mai înalt. Pentru numele lui Allah! Că unui doctor i-a trecut asta prin cap, fie! Pot să accept. Mă îngrozeşte doar imaginea cozilor din faţa cabinetelor. Bărbaţi înşiraţi frumos unul în spatele celuilalt, aşteptând să primească noul lor cap oval. Halooo, da, un creştet proeminent te face mai înalt dar de asemenea te face să arăţi ca ET. Mi-e rău, opriţi planeta că vreau să cobor!

*Întorsul capului pe stradă după femei e un gest revoltător şi dezgustător care trădează lipsa educaţiei, a bunelor maniere precum şi lipsa de consideraţi
e faţă de ceea ce sunt femeile cu adevărat, adică mult mai mult decât o pereche de picioare prospăt epilate care se termină cu un funduleţ de cele mai multe ori obraznic, mai mult de o pereche de sâni a căror vedere…
Ei, în fine, eu nu practic acest lucru, onorată instanţă. Prefer să văd femeile (duşmanul, hihihi) din faţă.