Prima leapşă

Nu e prima leapşă la care particip dar e prima pe care o găzduieşte blogul meu. Şi e prima pe care o dau mai departe. La celelalte am trişat, am răspuns pe blogul „lansatorului” şi atât. De data asta e altceva. Leapşa implică şi casa în care locuiesc, un loc despre care am mai scris. De exemplu:

“S-a întâmplat pe neaşteptate. Eu mă bărbieream liniştit (mă rog, şi ăsta e un fel de a spune, detest bărbieritul şi nici cu barba nu mă înţeleg prea bine, groaznică viaţă), Raluca aştepta ştirile în faţa televizorului când, deodată …începe un cântec cu Celine Dion, realitatea pune frână şi toate se mişcă cu încetinitorul, Raluca mă strigă, eu îmi crestez repede un semn cu lama pe obraz să nu uit unde am rămas cu bărbieritul, mă reped în dormitor (tot cu incetinitorul) si văd sinistrul. Dobitocul de căpitan s-o fi îmbătat iar, precis ne-am ciocnit cu casa de un iceberg de ţâşneşte apa în halul ăsta. Si pe ce mare murdară navigăm!!! Apa incepe să băltească pe covor, se strecoară pe sub el, pe sub pat, pe sub dulap, stropi mari au căzut pe biletul la 6/49 care stătea pe masă liniştit (Doamne dă să nu fi caştigat, aş muri de inima rea să iau potul si să nu pot demonstra asta), hainele ni s-au umplut de apa fierbinte si plina de oxid de fier (sănătate curată), încercăm să închidem robineţii dar garniturile monatate cândva între cele două războiae mondiale s-au dizolvat şi robineţii nu se mai închid. Aduceţi oale, găleţi, lighene, unde e mopul? Cum o să meargă jegul ăsta de pe pereţi? La cine mergem in vizita până se uscă podelele?
Doua ore mai tarziu aveam un covor curat (spălat în cadă), lenjeria de pat curată şi ea, peretele curăţat aproximativ, un bilet la 6/49 distrus(noroc ca n-au iesit numerele noastre), ceva mai puţini nervi si două cepuri din lemn înfipte în caloriferul din fontă. Plus speranţa că proprietarul va face ceva in privinţa asta mult mai prompt decât a facut în privinţa scurgerii de la bucătărie înfundate pe care a desfundat-o până la urmî Doamne – Doamne în enorma Lui milă. Oricum, mă îndoiesc că Doamne – Doamne îşi va trimite arhanghelii să schimbe caloriferul şi oricum, cred că e destul de ocupat să împiedice acoperişul casei să ne cadă în cap .”

Ar mai fi şi altele dar nu vreau să răscolesc amintirile, mai bine mă ţin de leapşa primită de la Copolovici şi care se duce la Celcedăcumuku, Kmi şi Tom Beron.
Zice leapşa că trebuie să postezi o poză cu ce vezi pe geam când te trezeşti dimineaţa. Ei bine, din cauza barbarilor cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani care (cică) vin la şcoală în spatele casei în care locuim şi a căror distracţie preferată e lansarea proiectilelor (pietre, asfalt, bulgări de pământ, copii mai mici) în geam sau peste casă, eu văd pe geam gratii. Si o plasă de sârmă. Din fericire fereastra e prea sus pentru ca micii monştri să poată ajunge la ea că poate m-aş trezi şi pe you tube, filmat prin geam ca Andreea Marin. În fine, vă prezint ( ta naaaaa !!!!!!!!) imaginea, decupată parcă dintr-un film de Mungiu. Şi undeva pe lângă ea (să văd cum reuşesc să amplasez poza în pagină), recompensa, adică ce se vede în curte, copacul verde-verde sub care mai filtrez câte o bere cu vecinii, o cafea cu vecinele şi în apropierea căruia se petrec grătarele. Da, cam astea ar fi pe scurt motivele pentru care încă suntem aici, după gratii. Şi mai sunt (locul e în centrul oraşului, în spatele Primăriei, chiria e doar 65 de euro, comparativ cu 300 cât e un apartament în curtea noastră). Pe mâine