Pentru masa de Paste

Am cam muncit azi, acesta-i motivul pentru care postez atat de tarziu. Am facut niste poze execrabile (adevarul e ca nu ma pricep defel). Acesta-i motivul pentru care nu va arat ce am muncit azi. Si, ca sa fie toate in buna regula, nu reusesc sa setez „romanian” pe calculatorul asta si scriu fara diacritice. Hai sa zicem ca de data asta ma iertati si pentru lipsa pozelor cu retetele mele si pentru lipsa diacriticelor, si pentru intarziere. Vreau sa va povestesc mai multe lucruri asa ca o iau cu inceputul:

Aseara am ajuns in Baia Mare, la parintii mei. De cum am intrat pe usa mama m-a poftit s-o bat pe Kati. Care nu-i vecina unguroaica si languroasa care abia asteapta o bataita la popou ci o prajitura inspirata de buna seama de o vecina unguroaica si languroasa, usor pufoasa, nici prea dulce, nici prea acra, numai buna de strans intre buze. Prajitura, dar ar putea fi la fel de bine vecina. In fine, m-am executat dupa obligatoriul spalat pe maini si am batut pe aburi spuma pentru Kati. Dar asta e o alta poveste si o voi spune la momentul potrivit. De la miezul noptii la ora 3.30 am avut program de baut vin si schimbat impresii cu Adi, tizul meu si fratele Ralucai. Doar noi doi, ca baietii. Pe la 3.30 am mai fi scos dopul unei sticle de impresii dar mi-am amintit ca pe la prima ora am de aprins cuptoarele in cuhnia mamei. Cu capul un pic greu si cu gandul la cafea am sarit din pat la 6.30 fix si m-am prezentat in scurta vreme la raport pe Muncii 19/A. Unde dormeau toti, inclusiv cainele, exact ca inainte de Craciun, cand cu taiatul porcului la care am fost chemat la ora 5 pentru a ma plictisi singur pana la 7. Eh, o cafea, doua trei ganduri despre planul de bataie, s-a facut 7 si un pic, s-a trezit mama si am impartit sarcinile. Ea, miel umplut + gaina umpluta pentru aceia dintre noi care suntem mai gravizi si nu suportam miel ( Anamaria, sora mea care tocmai a ajuns de la Brasov) sau pentru cei mai milosi, care se gandesc instant la Bambi si ochi mari, umezi, cand aud cuvantul „vanat” (de exemplu…Raluca). Tot in aria de responsabilitati a doamnei Hadean s-a proptit si una bucata tort care sa-i tina companie la racoare mai sus numitei Kati si foilor cu miere care sincer, pare ca s-au cam plictisit de povestile covrigeilor cu cascaval si chimin langa care le-a asezat mama. A mai facut mama si drobul si inca alte lucruri mici si multe despre care nu vreau sa vorbesc acum (mi-am promis sa scriu un volum bazat pe fapte reale, adica pe caietul cu retete al mamei mele, sper sa apuc in viata asta, si sper sa-l si publice cineva). In ceea ce ma priveste, m-am trezit pe cap cu „impresia artistica”, adica pasca, pulpa de miel impanata si cozonacii. Plus inca doua-trei bataite administrate unor albusuri razvratite care in cele din urma au fost infrante si transformate-n spuma alba, ba pentru tort, ba pentru pufosenia umpluturii mielului. Nu ma apuc sa scriu acum reteta cozonacilor pentru ca o puteti gasi intre „retetele mele” la sectiunea deserturi. Pasca se face la fel, cu diferenta ca in loc de nuca punem pasta din branza dulce, stafide inmuiate in putina apa cu rom, oua, zahar si vanilie si se coace intr-o tava pentru tarte. De fapt, pasca asa cum o fac eu (probabil si altii) e doar o banala (savuros de banala, duios de banala, dulcissim de banala) tarta cu branza si stafide, abia dupa ce o sfinteste popa si cunoaste taina Pastilor devina pasca sfanta de pe masa crestinului, din ziua de Pasti.

Ar mai fi de spus despre pulpa de miel, vedeta mesei de maine, felul meu de a ma da artist si priceput, zvacnirea mea de orgoliu, atingerea fusionului culinar pe pielea batucita de munca a gastronomiei primitive romanesti. Hai sa va spun cum am facut: am luat pulpa si am crestat-o din trei in trei centimetri, cam pana aproape de os. Am frecat-o bine cu sare grunjoasa, sa intre peste tot gustul lacrimilor Pamantului apoi am zdrobit cativa catei de usturoi pe care i-am lipit de pulpa cu cateva felii subtiri de slanina afumata (pana la urma porcul de la Craciun si-a intalnit destinul , chiar daca mai tarziu cu doua ore). Am infipt in carnita frageda si cateva ramurele de rozmarin din jardiniera mamei, am asezat pulpa in tava impreuna cu un pachet de unt, o lingura de untura de porc si un sfert de litru de bere blonda. Am dat tava la cuptor, peste jumatate de ceas am mai turant in ea inca un sfert de litru de bere si pret de inca un ceas si jumatate am stropit pulpa cam la 10 minute o data, cu zeama din tava. Ba am mai pus si trei cepe albe sa iasa apa din ele de la caldura si sa imbrace pulpa de miel in parfumul lor dulce-aspriu care se dezvaluie doar la temperatura potrivita si numaidecat la umezeala. Si cam asta a fost. Fug la dus si barbierit apoi spre Baita de sub Codru. Acolo se vor petrece alte intamplari de mirare in jurul mesei (nici mama Ralucai n-a dormit in front zilele astea) si in jurul bisericii din varful dealului unde de buna seama se va petrece slujba
de Inviere.

                      Â

Paste fericit dragii mei, va multumesc tuturor pentru urari si ganduri bune si sa ne citim cu bine data viitoare.