Mare-i Vinerea asta!

Ieri a fost ziua Elenei. Am aflat de pe blogul lui Victor Ciutacu, loc în care m-am lansat într-o urare “în rime”, că versuri nu îndrăznesc a le zice. Am cerut permisiunea Împăratului pentru a folosi comentariul respectiv (că aşa mi s-a părut de bun simţ) şi pe blogul meu. Încă n-am primit-o dar nu mă pot abţine. Dacă mi-o zice să dau jos poezeaua, oi da-o, cu Împărăţia nu te joci:

cHmm! cHmm!:

” Să fii frumoasă ca Elena din Troia
Cine se ia de tine, instant să şi-o ia
Să aibi în viaţă numai succesuri
Şi să nu fii atinsă de stresuri

Nu plângea de nu vor să vorbesc cu tine
Limba român e greu, ştii prea bine
Şi chiar dacă este câteodată golani
Noi tot te dorim de model La Mulţi Ani!”

Rămânem tot la familia prezidenţială, cu una bucată de anecdotă construită ieri de domnul reşedinte Traian Băsescu. Se făcea că pe la orele prânzului, poate un pic înainte, semna decretul de numire a lui Valeriu Arteni ca şef al Protocolului. Apoi, după şase ore, se făcea că semna decretul de revocare din funcţie a aceluiaşi domn. Încă nu-i clar pentru nimeni de unde atâta hotărâre dar cred de asemenea că nici nu mai miră pe nimeni. Nu mai miră pe nimeni nici glumele proaste făcute de preşedinte. Cum ar fi cea de la Uniunea Scriitorilor, unde s-a întâlnit cu Varujan Vosganian, căruia i-a spus pe şleau că ar face mai bine să rămână între scriitori şi să lase locul de la minister pentru altcineva. Nu sunt un fan al lui Vosganian şi gândul meu zice şi el că e mai bun scriitor decât ar putea fi vreodată ministru dar, dacă aş fi preşedinte aş evita să umilesc în public miniştrii pentru care am girat cu semnătura pentru că umilindu-i pe ei aş spune despre mine că-s un fel de papagal sau păcălici care una spune şi alta face. Destul despre Băseşti. Le doresc Paşte fericit.

Ca să vedeţi că şi alţii au probleme, iată o veste din Belgia. Cică preţul cartofilor pai urcă spre cer cu o viteză inimaginabilă. Ştiu că am câţiva cititori care locuiesc în Belgia, îi rog pe această cale să ne spună cât de importanţi sunt cartofii pai pentru belgieni, ca să ştim cât de tare să ne îngrijorăm. Diferenţa dintre autorităţile belgiene şi cele române se vede cu ochiul liber şi din felul în care e tratată în Belgia această situaţie: guvernul intervine şi vrea să stabilească preţul corect, în funcţie de ingrediente şi proces de fabricaţie. La noi cam toate-s vraişte din punctul ăsta de vedere şi autorităţile pasează între ele responsabilitatea pentru protejarea consumatorului în faţa preţurilor nesimţit de mari. Evident, nicio autoritate din ţara asta nu-i destul de competentă pentru a decide cât de mare poate fi un preţ mic.

Nu vreau să mă întind la multe ştiri, nu-s prea grozave, nu se potrivesc cu ziua asta. Mai aştept până mâine, precis voi avea de spus lucruri mai bune şi mai vesele. Până atunci, să aveţi pace în voi şi între voi şi Paşte fericit!