Cu diacritice

Bine v-am regăsit, bine că m-am regăsit şi pe mine. Mai puţin bine e că nu-s la ţară (de exemplu), la linişte şi pace, la albine şi câine (mare şi cam puturos dar foarte jucăuş, în ciuda vârstei matusalemice), la păpădii şi cafea cu faţa spre soare. Mă mint puţin şi-mi spun că lucrurile bune vin de bună seamă doar în doze mici. În fine, nu o să vă plictisesc cu cât de bine mi-a fost mie în vacanţa asta de patru zile şi nici nu o să anticipez grătarele de 1 Mai ( oricum Luca şi-a luat familia şi a plecat puţin până în Italia, Raluca lucrează iar eu voi sta probabil la masa de scris). În schimb o să arunc o privire la ştirile zilei:

Opt milioane de cozonaci şi 180 de milioane de ouă s-au vândut în zilele trecute. Hypermarketurile au cam câştigat de pe urma Paştelui. Cu atât mai mult cu cât discuţiile referitoare la politica agresivă pe care o duc în relaţia cu producătorii, au fost amânate pentru “după sărbători”. Vânzările la alimente au crescut aşadar, cam cu 50% faţă de o lună normală. Asta înseamnă că sărăcia nu a reuşit să ne înveţe cumpătarea. Trist, cu atât mai mult cu cât ştiu sigur că foarte mult din ce s-a gătit, vopsit, cumpărat zilele astea, se cam aruncă. Şi uite aşa, belşugul devine risipă. După care ne plângem…

Fiecare sondaj care se face în ţara asta mă apropie tot mai mult de concluzia deloc măgulitoare că ne cam îndobitocim şi o luăm pe urmele Vestului. Dacă “pe vremea mea” (de exemplu), adică pe vremea când mi-am luat eu permisul de conducere ni se spunea că nu avem voie să urcăm la volan după ce am băut, azi am ajuns în halul în care 83% dintre posesorii de permis de conducere nu ştiu asta. Probabil că în sprijinul acestui sondaj stau şi statisticile Poliţiei Rutiere. Şi ştirile PRO TV de la ora 5. Şi accidentul ale cărui urmări le-am văzut ieri puţin înainte de Satu Mare şi care a blocat minunăţia de drum european cu două benzi cam o oră. Propun ca, dacă tot nu avem stemă pe drapel, să aruncăm pe “galben” un boţ de drojdie. Sau o bere la PET.

Din toate judeţele ţării vin veşti despre zecile( / judeţ) de colici biliare şi hepatice, indigestii fără număr, constipaţii şi stări nasoale pe fondul consumului de orice. Şi apoi îi mai auzi (pe ei, loviţii), gângăvind cu voce stinsă, de pe patul spitalului: “ am mâncat doar puţin din fiecare”. Puţin drob, puţin miel umplut, puţină şuncă, puţin ou fiert, puţin vin, puţin cozonac, puţini covrigei, puţină tărie, puţină bericică, puţin dintr-o pulpă de miel la cuptor, puţină ceafă la grătar, puţină ciorbiţă. Adică 4 kile jumate de de toate şi 120 de mii de kilocalorii, toate ingurgitate în trei ore de nemişcare din jurul mesei. Adevărat a-nviat!