Viaţa are prioritate! Să mori tu?

O ştiţi şi voi, sunt sigur, viaţa-i scurtă. O ştie oricine. Doar căsnicia e fără sfârşit. Mă rog, am încercat o glumă. Azi nu-mi sună decât prost şi amar în ureche. E probabil din cauza înclinaţiei mele spre haz indiferent de ce s-ar întâmpla. Probabil aţi aflat deja, George Pruteanu a murit. Nu, nu cred că s-a dus la îngeri să-i înveţe limba română, nici că stă de vorbă cu Sfântul Petru despre dihotomii şi exegeză. A murit, pur şi simplu. Gata! Kaput! Finitto! Fin! The End! Judecata de apoi se va întâmpla dar, până atunci, omul e mort. Asta cred eu. Sunteţi liberi să credeţi orice altceva. L-am considerat mereu pe George Pruteanu ca fiind cumva ultimul apărător al limbii române. Mai sunt şi alţii însă doar el a avut curajul să-şi ia sabia şi lancea şi să le agite în public. Îmi scot pălăria în faţa lui, îl aplaud şi îl plâng, dar nu pentru că a murit ci pentru că, poate din cauza luptei, a trăit cam încrâncenat. Aşa l-am perceput eu. Poate cei care l-au cunoscut l-au văzut altfel. Poate mă înşel eu când spun (şi cred) că orice luptă, cu orice inamic, trebuie purtată cu un zâmbet în colţul gurii. Ăsta-i singurul lucru de care-mi pare rău, că nu l-am văzut pe George Pruteanu zâmbind împotriva balaurilor cu care se bătea. Şi îmi mai pare rău pentru poza pusă pe hotnews.ro lângă ştirea morţii lui George Pruteanu.Mi se pare de prost gust, de ieftină ironie şi umor macabru de trei lei. Mă aşteptam la ceva mai multă delicateţe. Cu scuzele de rigoare o postez şi eu, doar aşa, spre exemplificare.

Â

O fată a fost lovită ieri de o maşină, pe trecerea de pietoni, pe Kiseleff, în Bucureşti. A murit la spital. La ştiri am văzut trei poliţişti „fluidizând” traficul, asigurându-se că maşina lui Tăriceanu (cu coloana aferentă) are pe unde să treacă repede, că-i treabă multă la Guvern. Nu am văzut în schimb niciun poliţist lângă tânăra care respira sacadat în timp ce se golea încet de sânge. Nu am văzut o motocicletă a Poliţiei mergând în faţa ambulanţei pentru a sparge blocajele din trafic (am văzut cu ochii mei că în Bucureşti nimeni nu dă un scuipat pe sirena de pe ambulanţă în schimb şoferii mai tremură la vederea lui Garcea). Nu-mi pot descrie în cuvinte revolta. Nu sunt blesteme destul de puternice pentru slugile imbecile care stau la „să trăiţi” pe marginea drumului dar nu mişcă un deget pentru cel care moare la un metru in spatele lor. Îmi pare rău pentru amicii mei care poartă haina statului în diverse departamente ale Poliţiei dar trebuie să o spun : lucraţi într-un sistem care naşte cretini pe bandă rulantă, vă învaţă doar mişcarea braţului din cot şi cum să fluieraţi pentru un tril clar. Eventual în faţa cui să vă aplecaţi pentru a vă asigura că slujba de ţucălari nu vă e pusă în primejdie. Mi-ar fi plăcut să vă înveţe şi un pic de omenie, de grijă pentru cetăţeanul pentru care ziceţi că lucraţi. Mi-ar fi plăcut să vă înveţe că Viaţa ARE Prioritate. Iar după ce am văzut ieri la ştiri, mi-ar fi plăcut să vă duceţi unde a dus mutu’ iapa cu toţii şi să reveniţi când v-oi chema eu.

Â

Citesc pe net că un copil de 17 ani ameninţă că se omoară pentru că în PSD Timiş sunt promovaÅ£i doar cei care merg la petreceri cu şefii, nu cei care muncesc, cei care trag din greu pentru partid. Ei bine, am o veste pentru el: acelaşi lucru se întâmplă peste tot, nu doar în PSD, nu doar în politică. PESTE TOT, în orice domeniu, de la fermele agricole la guvern. Bine, să nu mă înÅ£elegeÅ£i greşit, mai scapă şi valori spre vârfuri în Å£ara asta( cu atât mă consolez, mai văd câte un om pe care-mi vine să-l aplaud, primind aprecierea generala pentru că e bun la ceva). Şi lui, tânărului de 17 ani din Timiş şi celorlalÅ£i tineri cu gânduri sinucigaşe pentru motive de doi bani (nu cred oricum că există motive nobile sau valoroase pentru a-Å£i lua zilele – a nu se confunda cu a-Å£i da viaÅ£a pentru..), le spun să pună mâna pe carte, pe joacă, pe o fată sau un băiat de vârsta lor, pe o floare sau o sapă. Pe orice, doar să vadă cum e să trăieşti înainte să vrei să mori.

Cred că mă opresc aici pentru azi. Îmi cer iertare pentru venin. Azi nu pot mai bine de atât. Dar mâine va fi mai bine. Nu?