Ştiri din vremea molimei

România de azi arată şi se poartă ca o Å£ară europeană din Evul Mediu. Drumurile sunt proste, pline de gropi şi căruÅ£e trase de cai. Oamenii mor prin spitale din motive tragic de comice, ca inainte de descoperirea penicilinei. Credem în superstiÅ£ii de genul: flota a dispărut ca prin farmec, nu se ştie cum şi nu se ştie din cauza cui, creditul e soluÅ£ia la orice problemă, Euro nu mai creşte pentru că o spune Isărescu şi dacă strângem cureaua o să ne meargă bine şi… totul, absolut totul e ceÅ£os şi cu miros de fum. Dar poate aÅ£i vrea câteva exemple concrete. Iată, o, voi trecători prin lume, şerbi pe moşia creditului pentru orice:

   Executivul condus de Călin Popescu Tăriceanu a respins o iniÅ£iativă legislativă destul de populistă şi de nerealistă iniÅ£iată de unii de prin Parlament. IniÅ£iativa se referă la majorarea alocaÅ£iilor pentru copii până la valoarea de 200 de lei/copil. Sigur, o alocaÅ£ie de 200 de lei sună bine şi ar fi de folos dar de unde dracu’ să mai scoată şi banii ăştia, că taxa auto/de mediu a fost inventată deja şi nu ştiu ce altceva în afară de viaţă însăşi a rămas neimpozitat în România. Ce mi-a plăcut şi mai puÅ£in e motivul pentru care a fost respinsă povestea asta şi felul în care a fost expus motivul: primul ministru crede că o astfel de majorare ar duce la creşterea numărului de copii din familiile sărace, care ar trăi apoi doar din alocaÅ£ii. Hai mă domnu’ Tăriceanu, nu mă face să râd că am buza crăpată! În cazul în care nu ştiaÅ£i, doar în Bihor şi Maramureş există câteva mii de oameni care trăiesc doar din alocaÅ£iile copiilor. Bine, şi din cerşit şi găinării, că alocaÅ£iile nu sunt tocmai îndestulătoare chiar dacă familiile au câte 12 copii. Iar studiile demografice şi cele legate de nivelul de trai contrazic teoria. De obicei, bani mai mulÅ£i înseamnă copii mai puÅ£ini, peste tot în lume. Dar, la naiba, de ce să ne batem capul cu rezolvarea problemelor existente, cu integrarea socială, cu educarea, cu acordarea de şanse celor care au nevoie de ele? Nu mai bine le legăm trompele celor cu înclinaÅ£ie spre naşteri „în cascadă”, herr premier Mengele? Nu, pe bune, că aşa sună povestea asta. „Nu pupaÅ£i bani că vă înmulÅ£iÅ£i, ai dracu’!” De parcă din 24 de milioane de lei vechi pot trăi 12 copii şi doi părinÅ£i. Pot exista, da, cu mici pierderi pe drum, neglijabile după mintea guvernanÅ£ilor noştri, dar nu pot trăi. Să nu mă înÅ£elegeÅ£i greşit. Cred că problema există, că guvernul are în esenţă dreptate dar că are în bătătură câţiva indivizi cu înclinaÅ£ii naziste şi carenÅ£e mari în ceea ce priveşte exprimarea, mai ales când e vorba de prezentarea soluÅ£iilor. Mă rog, poate mai încearcă odată şi le iese mai bine…

   Tot ca-n Evul Mediu, ţara e plină de praf. Doar în Bucureşti s-au adunat 400 de tone pe kilomeru pătrat. Dacă estimarea ar fi pe jumătate corectă şi tot ar fi mai mult decât îngrozitor. Am avut o ţară şi am făcut-o praf, asta-i clar. Respirăm România. Şi când plouă o luăm pe pantofi şi o plimbăm până pe mochetele subţiri din casele noastre. Sau pe „persienele” groase din casele Lor. E indubitabil, brandul de ţară al României ar trebui reprezentat de o dună de praf cu o pancartă în vârf. Cum ce scrie pe pancartă? Nu-i clar? România dăunează grav sănătăţii. În cazul contactului cu ochii spălaţi cu multă apă rece. Nu ajută dar nici nu face mai rău. A se păstra în ambalajul original, departe de vederea străinilor.

   Tot ca în Evul Mediu, presa umflă ştirile pănă la pierderea credibilităţii. Bine, ştiu, în Evul Mediu nu exista presă. Dar existau veşti desăpre balauri cu sute de capete, ca azi. De exemplu, zice Realitatea TV că „sute de camioane sunt blocate în vama Borş iar şoferii protestează că blabla şi blabla”. Ştirea a plecat de la Antena 3 şi suna puţin altfel. E adevărat, duminică seara (Floriile la catolici şi protestanţi, deci şi la unguri) s-au adunat camioane pe câţiva kilometri dar nu pentru că cineva ar avea ceva cu şoferii, aşa cum s-a insinuat prin presă. Pur şi simplu,de câţiva ani în Ungaria funcţionează o lege care spune că de sărbătorile legale (mai ales dacă pică la sfârşit de săptămână) nu se face trafic greu pe drumurile lor. Lucrul acesta e cunoscut de toţi transportatorii din Europa. Cei români însă refuză să priceapă şi de fiecare dată când e sărbătoare în Ungaria, un şofer de camion sună la Antene sau la Pro şi reclamă abuzuri imaginare ale vameşilor unguri şi/sau români. Iar presa care abia aşteaptă sângele, pune botul. Şi ca să nu credeţi că mor de dragul Antenelor, pot să spun că de data asta ştirea lor a arătat corect, pentru că au şi ei, ca toţi ceilalţi, tendinţa de a face ştirile, nu de a le prezenta.

   În fine, tot ca în Evul Mediu, cârmuitorul se comportă ca un adevărat stăpân şi e gata să spânzure cu capul în jos deasupra fumului de ardei iuţi pe oricine-i refuză suveranitatea şi nu pupă ghiulul. Vezi cazul Băsescu Vs. Ciutacu. Şi spun cazul Băsescu Vs. Citacu pentru că nu am auzit alte nume. „Trustul lui Felix motanul” nu înseamnă nimic pentru mine,după cum nu înseamnă nimic „trustul lui Vântu”. Pur şi simplu, lui Băse i-a căşunat (era să spun..Căşuneanu) pe Ciutacu şi pentru a masca treaba a aruncat şi „trusturile cu tonomate”, că oricum nu-i erau simpatice. Mai puţin unul, dar asta nu se spune, nu-i aşa?

Tweet