Snaipărul românesc

Snaipărul românesc e o nouă specie de luptător împotriva terorismului. Îl vedem de câteva zile la televizor, la toate ştirile. El trage trei gloanţe în capul raufăcătorului din placaj de tei, aproape simultan, aproape în mijlocul frunţii, fără să pună în primejdie viaţa ostaticului care de obicei e o doamnă trecută de 30 de ani. De bună seamă, ea are şi doi copii, făcuţi din acelaşi placaj de tei. Trecând peste faptul că summitul ăsta NATO face praf ce a mai rămas nefăcut praf din capitala ţării, sau poate cumva pentru a îndulci amarul bucureştenilor, snaipărul românesc e prezentat pe post de garant al securităţii. Achmed, the dead terrorist nu va răni pe nimeni de data asta. Eu unul cred că tot spectacolul ăsta de la ştiri e pentru descurajarea „teroriştilor de duminică”, ăia care se îmbracă în trenig şi merg la Mall să cumpere şarlote de aruncat în capul şefilor de stat. Ceilalţi, care din asta trăiesc (sau mor, mă rog) au costum „antisnaipăr” şi de obicei sunt prinşi înainte de a apăsa pe buton. Cei care nu sunt prinşi…sunt lăsaţi să dărâme Gemenii, s-o omoare pe Benazil Butho sau să-i tragă un glonţ în cap lui JFK. Dar, destul cu asta, să aruncăm mai bine o privire la ce vede snaipărul românesc prin lunetă, uitându-se după terorişti:

Ştirea zilei (previzibilă de altfel) e cu Costel Busuioc. A câştigat concursul „Hijos de Babel”. Bravo lui. Mai că-mi vine să strig ”Costel preşedinte!!!” dar mă opresc la timp, cred că i s-ar potrivi mult mai bine rolul de ministru de externe. Mult mai bine decât lui Adrian Cioroianu, oricum. Cred că omul ăsta(Cioroianu) va face subiectul unui volum de anecdote cu miniştri. Un volum cu anecdote despre el, doar despre el. „Ce aţi făcut în timpul mandatului dvs. domnule Cioroianu?„ „Eh, am pus la punct câteva anecdote centrate pe mine. Mi-a fost greu dar până al urmă am învins. Nu-i de colea să taci mâlc în faţa Gondoliţei, să te baţi pe burtă cu regii şi să-i convingi pe ştabi să-ţi dea numerele lor de mobil. Tre’ să fii bulan şi diplomat, conducător şi maleabil”.

Băselu a lăsat un pic ceaşca de vin fiert cu care l-a servit „presedintele” Suediei Carl Gustav al şaişpelea (lung nume pentru un preşedinte) şi a promulgat dintr-o răsuflare legea votului uninominal. Nu mă pot declara încântat de legea asta, îmi pare că a fost făcută tot la beţie ca multe alte legi. La beţia noastră, că ei ştiu prea bine cum s-o dea din condei încât să fie mereu cu un pas înaintea noastră. Am vrut uninominal (teoretic), primim. Cu toate înţelegerile, mişmaşurile şi împărţeala lor pe turta noastră, ca până acum. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Lupul îşi ia blana de oaie şi se prezintă la talk show. Dupa care ne vom duce cu toţii să mai facem o alegere proastă. Pentru că încă n-avem de ales. Putem să nu alegem nimic, dar nu-i civic, nu-i aşa? Legea odată promulgată, Băse s-a întors la Gusti să-i umple capul cu laptele şi mierea care curge în România pe toate drumurile. Mă rog, pe cele înclinate.

Primul motociclist al ţării insistă cu minciuna ordinară intitulată „taxa de mediu”. El zice că „…pe de-o parte Romania se angajeaza la aceste eforturi de diminuare a consecintelor schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de CO2, dar luptam impotriva unei taxe pentru poluarea autovehiculelor”.Mare noroc că s-a dus dracu’ zootehnia că acuşi ne trezeam cu o taxă pe flatulaţiile vacilor, cu cuantumul stabilit în funcţie de rasă, locul în care paşte vaca şi litrajul ugerului. Care n-are nimic în comun cu flatulaţiile, după cum nici taxa auto n-are nimic în comun cu poluarea, decât în capul lui Tări. De fapt, nici acolo, doar vrea să ne convingă de asta. Că s-o fi întâlnit hoţul cu proştii… „Noi am stat deoparte si nu v-am deschis portile spre a ne cunoaste si a ne sfatui asupra ceea ce ne uneste spre binele celor care va urmeaza”.

“Dorim sprijin politic de la tot ceea ce inseamna fiinta umana “Cu devotatiune si respect mutual”. Acestea sunt câteva fragmente din scrisoarea de „help” pe care Vanghelie le-a trimis-o unora din MISA, conform cotidianului Cotidianul. Tot Vanghelie mai spune că în PSD există şi yoghini dar nu au făcut „ce se vede la televizor, adică spirale şi pornografie”. Sigur, şi nici de pipi nu s-au atins în viaţa lor. Nu râdeţi. Dacă Tăriceanu vorbeşte în dodii, Vanghelie de ce n-ar avea dreptul. Cu atât mai mult cu cât el e cel care este.

O oaie din Germania a alergat cu 48 de kilometri la oră, scăpând de poliţişti, de câinii poliţiştilor şi de obstacolele ce i-au fost puse în cale. Nu e clar de ce a fost urmărită oaia dar înclin să cred că e un prototip scăpat de sub control.

Astronauţii de pe staţia spaţială internaţională ar putea concepe un copil în spaţiu. Cred şi eu, mai ales dacă lungimea e mai mare decât distanţa. Şi mai cred că au făcut asta mai demult dar nu au spus nimănui. Nu-mi spuneţi că-s singurul de pe planetă care vrea să facă sex în imponderabilitate şi că aia care chiar pot să o facă se limitează la fotografierea Planetei Albastre prin hublouri. Pun pariu că ai nevoie de centuri de siguranţă pentru a putea face sex în imponderabilitate. Din cauza principiului acţiunii şi reacţiunii. Nu mă puneţi să vă explic, imaginaţi-vă singuri. Vă spun doar atât: ori centuri de siguranţă, ori pereţi capitonaţi.
Fără legătură, irlandezii care donează spermă (nu se specifică dacă tebuie să fie neapărat bărbaţi sau pot să fie şi femei, venite l abancă cu sufertaşul) vor primi bilete gratuite la orice festival european la care vor dori să participe. De unde trag concluzia că guvernul Irlandei, spre deosebire de guvernul României, ştie să facă dintr-o labă un eveniment cu adevărat vesel, deschizător de perspective. Pe mâine.

Tweet