Am privit oribilul în ochi…

Ieri am luat parte la o misiune specială şi feminină. Nu am protestat când am fost „chemat sub steag” pentru că încerc să nu refuz nicio experienţă care m-ar putea ajuta să devin un soÅ£ mai bun (în cele din urmă). Aşadar, mi-am însoÅ£it iubita într-un magazin cu chimicale artificiale şi urâte pe care le folosesc femeile pentru a se face naturale şi frumoase. Nu voi dezvolta ideea asta. Altceva mi s-a parut şocant în experienÅ£a de ieri: o cucoană se plimba printre standurile cu sulemeneli căutând ceva. A găsit! Standul cu rujuri tester…tan ta naaaa…. A luat un ruj, l-a desfăcut, şi-a înroşit buzele cu mişcarea aceea pe care o fac toate femeile care ştiu să se rujeze, a pus capacul pe ruj, rujul la loc în stand şi…a plecat. Nuuuuuuuu! Ba daaaa!!! S-a întâmplat!!! Cât de instabil emoÅ£ional trebuie să fii pentru a merge la raionul de farduri doar pentru a te da cu ruj pe buze? Hai, înÅ£eleg să înfuleci pe şestache o Eugenia în hypermarket când se uită camera de supraveghere în cealaltă parte (nu aprob dar înÅ£eleg), poate Å£i-a scăzut glicemia brusc, poate mori de foame, poate eşti superpofticios. Dar asta cu rujul… Allah damn it! A terrifyin’ terrorist! În fine, „sunt inofensiv dar gândul meu e criminal”, vorba parazitică. Poate ar trebui să mă scutur de amintirea asta şi să trec la lucruri mai serioase.

   Ne paşte fumăritul pe stil nou. Fumăritul era pe vremuri taxa pe fumul care îţi ieşea pe coş. Nu vreau să spun tâmpenii şi mi-e cam lene să caut dar cred că ceva asemănător încă mai există. Şi dacă nu există, oricum e cine să aibă grijă să reapară. Un domn secretar de stat, şeful Departamentului pentru Afaceri Europene, s-a gândit că ar fi foarte potrivită o taxă pe emisiile de Co2 ale centralelor de apartament. Lucru care, nu-i aşa, ar duce la scăderea emisiilor, deci la o atmosferă mai curată, deci la o viaţă mai bună. Nu? Nuuuu! O taxă de genul ăsta ar duce la scăderea temperaturii în multe apartamente din România, deci la o creştere a consumului de oxigen, deci la o creştere a emisiilor de Co2. Deci la o viaţă mai puţin bună. Dar poate se va găsi o soluţie pentru contorizarea dioxidului de carbon emis de fiecare persoană. Să vezi atunci cum am respira doar din doi în doi şi cât de bine ne-am mai simţi. Dacă m-ar întreba cineva, şi mai ales dacă aş fi un om deştept plătit bine din banii contribuabililor, aş spune că banii din taxa auto/ de mediu/de rahat s-ar putea duce spre un program naţional care să susţină cetăţeanul care doreşte să cumpere o centrală de apartament cu filtre de Co2 mai performante. Lucru care ar duce la scăderea emisiilor. Lucru care ar duce la o viaţă mai bună. Dar asta nu-i posibil în România, nu-i aşa? Mai ales că, după cum am stabilit, taxa asta pentru maşini nu are nimic în comun cu mediul.

   În marile capitale europene se înregistrează o creştere a numărului persoanelor bolnave de sifilis. Din această cauză, lumea medicală a intrat uşor în panică şi s-a pus pe creat programe care să-i familiarizeze pe medici cu simptomatologia acestei boli ruşinoase. Oricum ar fi, ştirea asta ar trebui să le reamintească tuturor purtătorilor de organe sexuale că „munca sub acoperire” e cea mai bună metodă profilactică după abstinenţă. Şi să ne arate nouă tuturor că deşi lumea s-a schimbat în ultima jumătate de mileniu, omul nu s-a schimbat aproape deloc.

   Pe 15 Martie nişte golani de români, derbedei, asta-i clar(oamenii civilizaţi nu bat alţi oameni), au bătut un tânăr ungur. Asta se întâmpla la Cluj. După cum era de aşteptat, lucrul acesta a produs reacţii. Una dintre ele, cea a lui Tokes Laszlo, e mai inflamată decât toate celelalte la un loc. Bunul pastor spune că acest incident aminteşte de evenimentele nefericite de la Tg Mureş, evenimente în timpul cărora românii şi ungurii şi-au cam dat în capete. Sigur că da. Aminteşte şi de Mihai Viteazul, Avram Iancu, Kossuth Lajos şi Ady Endre. Unii unguri, alţii români. Cu toţii oameni, cu bube mai multe sau mai puţine. Să mă mai scutească dom’părinte, pe care-l anunţ respectuos pe acastă cale că-l consider demn de milă. Şi în plus, cred că nu-i decât un alt securist pus să agite spiritele. Şi, mai am un plus, cred că-i doar un furuncul fără caracter dar plin de puroi. Şi asta nu ţine de etnie. Asta cred eu despre domnia sa.

   Închei cu o scurtă trecere în revistă a câtorva dintre clownii care se vor întâlni la summit-ul NATO din Bucureşti, oameni care conduc ţări, destine, naţiuni, trimit oameni la moarte, hotărăsc graniţe şi împart resurse:

George W Bush – nu ratează nicio ocazie de a se da în spectacol, dansează (crede el) în public, are o istorie cu alcoolul şi sincer, nu pare prea inteligent, dar asta e o chestie subiectivă.

Nicolas Szarkozy – pe tot ce pune mâna duce la gură sau la buzunar, e atras de obiectle strălucitoare şi îşi merită cu prisosinţă porecla, „preşedintele bling bling”. Nu se jenează să apară beat la conferinţele de presă şi nici el nu pare a avea un IQ înspăimântător.

Vladimir Putin- tocmai a obţinut un nou „mandat” de tătuc al Rusiei, pare serios şi grav, nemuritor şi rece dar l-am văzut la bustul gol, ipostază în care nu ar fi trebuit să apară în faţa muritorilor de rând. În plus, nu ratează nicio ocazie de a se da mare că ştie judo. Ăsta în schimb, da, pare deştept, periculos de deştept.

v>Traian Băsescu-hă hă hă. În sensul că nu mai reuşesc să fac diferenÅ£a dintre preşedintele Traian Băsescu şi capul de familie Traian Băsescu. Dar nici el, aşa că nu-mi mai bat capul. Cât despre inteligenţă…

Tweet