Viata fara alifie

Acest text este un pamflet si va invit sa-l tratati ca atare. Asadar, ministrul muncii e un dobitoc. Guvernul e facut din niste sugative de bani. Parlamentul Romaniei e populat de o fauna pestrita din care cu aplomb se disting cativa rinoceri ce se bat cap in cap, pufaie unii la altii si ne iau pe noi la goana prin vastele savane in care ne-am ratacit dupa 1989. Si mai e si asta de la Cotroceni pe care nici nu stiu cum sa-l calific. Micul piroman devenit sef de stat, clown intre clownii care conduc tarile lumii (Szarkozy deseneaza norisori la intalnirea cu reprezentantii evreilor, in fond Holocaustul a fost demult si nici nu-i chiar atat de sigur ca a fost si e mult mai plictisitor decat o zi intre picioarele Carlei, iar G W Bush, alt mare om de stat si ras ii sfatuieste pe africani sa se mai abtina de la sex daca vor sa nu se infecteze cu HIV).

Hai ca m-am turat destul si cred ca ar trebui sa va explic de ce. Paul Pacuraru (hmmm…in cazul lui ar fi interesanta anagramarea numelui mic) s-a trezit ieri cu fata la cearsaf si a anuntat ca data fiind subtirimea bugetului de pensii se impune inventarea unor noi impozite, cum ar fi cele pe prime, abonamente de transport, cadouri pentru copiii angajatilor, telefonul mobil si alte mici avantaje pentru care omul romanesc sta la o firma sau alta, ca salariile nu-s obscen de mari pe nicaieri. Iar lucrul care m-a deranjat cel mai tare e faptul ca toata treaba asta s-a facut “pe sestache”. Presa nu a stiut nimic, dezbateri ioc si… poc! Ne-am trezit cu HG-ul publicat in Monitorul Oficial. Asta dupa ce anul trecut, unul dintre guvernele conduse de Tariceanu se jura ca marirea pensiilor si a salariilor nu o sa ne afecteze, ca doar “economia duduie”. Nu stiam de la ce ma doare capul dar bag de seama ca duduitul economiei e de vina.

Sa nu ma intelegeti gresit, supararea mea nu se indreapta spre pensionari, care-s niste amarati in marea lor majoritate, nici spre bugetarii care ingheata de frig prin sali de clasa, le cade tavanul saloanelor din spitale in cap ori mai stiu eu ce pocinoage li se mai intampla. Sunt insa teribil de suparat pe astia care ne mint cu nerusinare si cu naturaletea cu care respira. Ba chiar am senzatia ca suntem luati “la misto”. In afara de faptul ca mi-am promis sa nu mai votez pana nu-l vad pe acela “sincer si cu intentii serioase” chiar nu stiu ce as putea sa mai fac. Ei, sa mai latru pe aici si prin alte parti, doar doar m-oi mai descarca. Si sa cant “I feel pretty” pentru ca, vreau/nu vreau, stapanirea m-a transformat in obiect al sodomiei. Si ma mai intreaba din cand in cand, de obicei la schimbarea guvernarii, daca-s fata sau baiat, dar nu pentru a-si identifica optiunea ci pentru a sti cum sa ma aseze.

Tweet