Coaste pe grătar cu sos pentru wok

Am cumpărat mai zilele trecute un sos pentru wok, gata făcut. Nu m-am gândit nicio clipă că o să-l folosesc la wok.

Mașina timpului e cu scris, nu cu mecanică

Am văzut cândva un film cu un bănuţ care-i transporta pe oameni dintr-un timp în altul la o simplă atingere, ba pe cei mai sensibili, la simpla vedere a acestuia. O fantezie, desigur.

Chiftele cu tot felu'

Când o să cresc mare, o să-mi dau doctoratul din chiftele. Sau măcar din mâncatul lor.

Mic dejun cu quesadilla?

Bună, trebuie să vorbim. De obicei, după asta urmează niște vești proaste.

Risotto cu pancetta și busuioc

Ieri am făcut un risotto, fără alt motiv decât acela că aveam un litru de supă făcută pe un pui de casă, de la mama, pe care nu știam la ce altceva să o folosesc.

Orasul mare si rau

no entries found

Am fugit de acasa. Evident, exagerez putin, ca orice tanar cu ambitii de scriitor si inclinatie catre drama. De fapt, am de rezolvat o treaba in capitala minuantei noastre patrii, o treaba intervenita atat de urgent incat n-am apucat decat sa-mi impachetez periuta de dinti, sa ma dau cu deodorant si sa o iau la picior, cu papornita intr-o mana si cu biletul de tren in cealalta.

   Mm-mm, ce oras frumos, vorba conului Andries. Zgomotele capitalei dimineata sunt superbe. Imi aduc aminte de Animal Planet. Doar ca in loc de elefanti avem claxoane, in loc de maimute urlatoare avem sirenele de pe ambulante sau capetele de coloana oficiala, in loc de racnetele fiarelor savanei avem racnetele soferilor blocati in trafic. Pe politistii din intersectii nu stiu unde sa-i incadrez pentru ca posturile de maimute au fost ocupate deja. Probabil, judecand dupa gratia cu care incurca circulatia si dupa aspectul greoi al celor mai multi dintre ei, o sa-i pun la “hipopotami de Madagascar”.

   Marturisesc ca mi-e putin incomod sa stau cu laptop-ul in …”lap”, unde-i e locul si de fiecare data cand o fac imi aduc aminte de ce nu mi-am cumparat unul pana acum. In fine, senzatia asta de disconfort vine ca o urmare fireasca a calatoriei cu CFR-ul, institutie care pentru cei 248 RON pe care-i ia pentru o excursie Oradea- Bucuresti si retur (la cuseta) iti da asternuturi curate, o apa plata si…excursia in sine. Ca nu te lasa la toaleta, nu mai conteaza. Adica nu zice nimeni ca n-ai voie dar nici nu gasesti toalete functionale pe raza a doua vagoane. Inteleg de ce se revolta personalul CFR. Daca tii atata in tine, cursa dupa cursa, ajungi sa ti se para ca oricat ai avea salariu…e prea putin. In fine, noroc ca am o vezica antrenata. Va las acum, ma pregatesc sa dau piept cu orasul mare si rau dar plin de oameni draguti, amabili, serviabili si civilizati.       Probabil ca maine pe vremea asta voi fi din nou in siguranta, siguranta conferita de orasul de provincie, relativ mic, ceva mai aerisit si mult mai putin zgomotos. Deci, pe maine, cand voi reveni cu alte impresii de nesters.Cred Sper.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>